Analizele medicale au rol preventiv si sunt recomandate anual, cu scopul de a identifica posibile infectii ori afectiuni precum anemia, dislipidemia sau bolile renale. Un set de analize de rutina este binevenit chiar daca nu exista nici o problema de sanatate.
Atunci cand pacientul se prezinta la medic cu anumite simptome, primul lucru pe care specialistul il va face dupa realizarea unui examen fizic si al anamnezei, consta in recomandarea unor analize medicale.
Este recomandat ca analizele medicale sa fie recoltate dimineata, pe nemancate, dupa ce ati respectat urmatoarele reguli:
In functie de afectiunea diagnosticata, medicul va recomanda, la un anumit interval, un alt set de analize pentru monitorizarea evolutiei bolii.
Analizele medicale vin in ajutorul medicului pentru:
Multe persoane sunt constiente de importanta analizelor uzuale, insa dintr-un motiv sau altul nu ajung sa le si faca, poate din lipsa de timp, din nepasare sau poate ca isi spun ca in acest mod nu vor afla vesti proaste cu privire la starea lor de sanatate. Specialistii sunt de parere ca analizele uzuale trebuie sa fie facute cu constiinciozitate, pentru ca ele pot arata anumite modificari in organism si pot indrepta persoana in cauza catre efectuarea altor investigatii mai aprofundate. Multe afectiuni se manifesta destul de tarziu, atunci cand se intampla sa nu se mai poata face aproape nimic, acest motiv devenind unul suficient pentru cei care vor sa se bucure de o viata frumoasa, plina de sanatate. O lista a prioritatilor vis-a-vis de grija fata de sanatate ar trebui sa fie conceputa in acest mod: 7-8 ore de somn, dieta echilibrata, miscare in fiecare zi si analizele de baza, o data pe an cel putin. In acest mod se va reusi sa se previna diferite afectiuni sau sa se inceapa primele tratamente necesare, nelasandu-se boala sa se agraveze.
In articolul de mai jos vei descoperi informatii generale despre analizele uzuale, despre motivele care trebuie sa determine orice persoana sa le faca, despre pregatirea ce trebuie sa o aiba in vedere in acest sens, dar si despre alte lucruri interesante si putin stiute de multa lume cu privire la rolul analizelor uzuale in stabilirea de catre medic a diagnosticului corect, la cine trebuie sa le faca mai des sau cand sa se faca alte teste medicale in afara de aceste analize de baza. In plus, vei afla ce analize uzuale se fac in functie de varsta, pentru adulti, copii sau femei insarcinate, dar si cum se face interpretarea analizelor uzuale.
Analizele uzuale trebuie sa se faca o data pe an cel putin, pentru a se descoperi care este starea de sanatate a organismului. Desi medicul de familie atrage atentia deseori fiecarui pacient ca in preajma zilei de nastere sa isi faca analizele gratuite, adevarul este ca putini fac acest lucru, din diferite motive, printre care si faptul ca ar trebui sa lipseasca de la serviciu, ca nu vor sa se deplaseze de acasa pana la clinica din comoditate sau pentru ca au alte boli care-i impiedica, poate chiar varsta inaintata, si tot asa.
O solutie la indemana in acest sens este apelarea la o clinica care reuseste sa ofere cu succes servicii extraordinare, si anume recoltarea analizelor la domiciliu, monitorizarea generala a functionarii organismului in scop preventiv sau screeningul unei afectiuni preexistente. Astfel, orice persoana poate sa se bucure de confortul locuintei si de timp castigat pentru a face alte lucruri importante.
De obicei, medicul de familie recomanda realizarea acestor analize pentru un control de rutina, dar acest lucru are lor si atunci cand are anumite suspiciuni cu privire la starea de sanatate a pacientului sau. Analizele uzuale ofera ajutor substantial medicului care:
Recomandarea cea mai buna de a face analizele este o data pe an, iar medicul de familie sugereaza cea mai buna perioada ca fiind ziua de nastere a pacientului. In acest fel persoana in cauza se poate evalua, sa vada daca totul este bine sau nu. Practic, rolul efectuarii analizelor uzuale in fiecare an este acela de a preveni aparitia unor boli, de a identifica din timp anumite afectiuni si de a salva vieti. Analizele uzuale difera in functie de varsta, existand unele teste suplimentare, ce trebuie facute dupa 40 de ani de exemplu. Specialistii sunt de parere ca dupa o anumita varsta si, mai ales, daca pacientul sufera de anumite afectiuni, analizele ar trebui realizate de doua ori pe an, nu doar o data.
Analizele uzuale sunt cele ce se refera la biochimie (glicemie, colesterol, fractiile lipidice, ureea, creatinina, transaminazele hepatice, calcemia, magneziemia, fierul, acidul uric, ionograma, hemoglobina glicata), la hematologie (hemoleucograma completa, timpii de sangerare, de coagulare, Quick, calcularea INR), la examenul de urina (sediment si sumar). Exista situatii in care analizele trebuie repetate sau realizate mai frecvent: persoana are simptome neobisnuite si persistente, vrea sa-si imbunateasca sanatatea, i-au iesit analizele la limita si are nevoie de repetarea lor. In afara de aceste analize se mai pot face si ale teste medicale, cum ar fi markerii enzimatici, teste pentru boli cu transmitere sexuala etc.
Analizele uzuale sunt, de regula, cele referitoare la sange, ele fiind o modalitate excelenta de a evalua starea de sanatate si de a urmari evolutia unei stari patologice. Pregatirea pacientului inainte de aceste analize presupune:
Sangele trebuie recoltat dimineata (exceptie situatiile speciale cerute de medic), fara sa se consume alimente solide sau lichide. Comunicarea cu medicul trebuie sa fie sincera, iar pacientul sa recunoasca in cazul in care a baut sau a mancat ceva, pentru ca se vor reprograma analizele, in asa fel incat rezultatul sa fie concludent. Dupa ce s-a realizat recoltarea, se poate manca sau bea fara probleme.
Multe afectiuni se manifesta destul de tarziu, iar tratamentele nu mai dau intotdeauna rezultate bune. Astfel, in fiecare an trebuie facute analizele uzuale pentru a sti exact unde este o problema. Testele de care va fi nevoie depind in mare masura de varsta, sanatate, sex, factori de risc. Se va tine cont de istoricul familial si stilul de viata.
In functie de varsta adultilor se vor face anumite analize. Astfel, un adult cu varsta intre 18 si 39 de ani trebuie sa faca hemoleucograma, glicemia, VSH-ul, profilul grasimilor, transaminazele, ureea, creatinina, sideremia, calciul, magneziul, sumarul de urina, teste pentru depistarea bolilor cu transmitere sexuala, ecografie de abdomen, EKG, examen stomatologic, oftalmologic, dermatologic, testarea auzului, iar pentru femei se recomanda control ginecologic, analiza secretiilor vaginale, testarea Babes-Papanicolau, ecografie de san, sonoelastografia.
Intre 39 si 49 de ani, la analizele mai sus mentionate se mai adauga si altele: TSH, FT4, proteina C reactiva, colonoscopie, mamografie pentru femei, iar barbatii PSA-ul, spirometria si radiografia pulmonara pentru fumatori, teste oftalmologice pentru presbitism, osteodensitometria (la recomandarea medicului). Dupa implinirea varstei de 50 de ani se vor adauga alte analize uzuale: profilul hormonal sexual, hemograma completa, panoul de lipide, teste legate de functia tiroidiana, de nivelul de vitamina B12, hemoglobina glicata si nivelul insulinei, iar dupa 60 de ani audiograma, panoul de lipide si altele.
Analizele uzuale pentru copii (0-18 ani) sunt:
Din momentul nasterii copilul incepe sa fie supravegheat de medicul pediatru, care, de regula, nu recomanda analize pentru acesta decat in cazul in care are anumite simptome (paloare, lipsa apetitului, cearcane, somnolenta, apatie, infectie respiratorie etc.). Din momentul in care copilul intra in colectivitate (1-2 ani la cresa, 3 la gradinita, 6-7 la scoala) este important sa i se faca unele analize obligatorii.
Pe durata sarcinii sanatatea femeii este foarte importanta, aceasta influentand decisiv sanatatea copilului din burtica. Monitorizarea femeii si a fatului, investigatiile de laborator, analizele si testele sunt esentiale. Investigatiile din primele saptamani sunt obligatorii. Unele sunt absolut necesare, altele au caracter preventiv si mai exista o categorie de analize care se fac in functie de istoricul medical al mamei. Printre analizele ce se pot cere gravidelor se numara:
Daca femeile au varsta de peste 35 de ani, medicul poate cere analize, precum:
Interpretarea analizelor uzuale este esentiala si o poate face doar medicul. In ultima vreme tot mai multi romani incearca sa descifreze singuri rezultatele obtinute in urma analizelor, considerand ca pot trece peste parerea competenta a doctorului, deoarece Internetul are raspuns la toate. Adevarul este ca aceasta practica ramane o greseala tot mai frecventa, care poate duce, uneori, chiar la decesul persoanei in cauza. Valoarea anormala a analizelor se interpreteaza intr-un anumit context, ce nu poate fi cunoscut decat de un specialist care a studiat in acest sens si are cunostinte adecvate.
Astfel, este bine de stiut, totusi, cateva lucruri generale in vederea interpretarii analizelor uzuale:
In concluzie, analizele uzuale dezvaluie informatii foarte utile referitoare la starea de sanatate a oamenilor, asa ca nu trebuie evitate de nimeni. Pentru a obtine valori cat mai aproape de real este bine sa fie luate anumite masuri, cum ar fi pregatirea adecvata a pacientului in vederea recoltarii analizelor, dotarea laboratorului in care sunt efectuate cu aparatura moderna, interpretarea corecta de catre medicul de familie sau de catre specialist.
Daca te-ai intrebat vreodata la ce sunt bune perfuziile, articolul de mai jos te va ajuta sa intelegi cat mai bine ce inseamna acest tip de tratament. El a fost creat pentru a ajuta organismul sa asimileze anumite substante de care are nevoie mult mai rapid si intr-un mod foarte eficient.
Datorita faptului ca s-au dovedit a fi atat de benefice, perfuziile au devenit o metoda de tratament foarte utilizata si la domiciliu. Daca pacientii nu se pot deplasa la spital sau la o clinica, insa au nevoie de o perfuzie, alternativa cea mai eficienta este ca un asistent medical sa se prezinte la domiciliul acestora, la recomandarea medicului specialist si sa ii administreze substantele necesare.
Perfuzia reprezinta un tip de tratament utilizat in terapuetica medico-chirurgicala si se bazeaza pe introducerea in organismul pacientului pe cale parenterala (prin injectie), a unor solutii medicamentoase sau a unei cantitati de sange, in sistemul vascular, in scop terapeutic. Aceasta perfuzie este efectuata intr-un ritm lent si continuu, adica picatura cu picatura, de obicei printr-o vena. Acest lucru se intampla foarte lent, pentru ca este necesar ca substantele introduse in organism sa nu dezechilibreze tensiunea arteriala, cantitatea sarurilor minerale din sange, mecanismele de reglare si multe altele.
Perfuziile se utilizeaza in general pentru:
Atunci cand tubul digestiv si, implicit, calea orala nu mai pot fi utilizate, perfuziile intervin pentru a i se administra pacientului diferite substante in sange.
Cat timp dureaza o perfuzie?
Odata ce a fost atasat de vena, solutia din perfuzie va incepe sa curga foarte incet in sange. Este destul de greu de estimat cat timp dureaza acest proces, pentru ca totul tine de tipul lichidului din punga IV, de recomandarile medicului si de fiecare pacient in parte.
De exemplu, daca vrei sa stii cat dureaza o perfuzie de 500 ml, poti face cateva calcule simple. De cele mai multe ori, adultilor li se recomanda o cantitate de lichid cuprinsa intre 500 si 1000 de ml. Daca este vorba despre o perfuzie de 500 de ml, inseamna ca necesita o administrate lenta, de aproximativ 50 de picaturi pe minut. Desigur, aceste statistici depind foarte mult de indicatiile medicului curant.
Ce contine o perfuzie?
O perfuzie poate contine mai multe substante lichide, in funcite de prescriptia medicului curant, insa printre cele mai des utilizate sunt:
Care sunt materialele necesare pentru o perfuzie?
Asistentul medical trebuie sa aiba la indemana cateva materiale necesare administratii unei perfuzii. Printre acestea se numara:
Pana a ajunge la procesul de cum se face o perfuzie, asistentul medical trebuie sa verifice data de expirare a solutiilor, volumul pe care urmeaza sa il administreze pacientului si tipul solutiilor. Acestea din urma trebuie sa fie examinate pentru a se observa starea lor, adica sa nu fie sparte sau perforate in vreun fel. Nu in ultimul rand este nevoie sa se examineze aspectul solutiilor, ca ele sa nu aiba culori ciudate sau sa fie tulburi.
Indiferent ca ai avut pana acum nevoie sau nu de un astfel de tip de tratament, cu siguranta te-ai intrebat cum se pune perfuzia. Este foarte important chiar si pentru pacient sa stie modul de desfasurare al acestui proces, pentru a se asigura intotdeauna ca totul decurge ca la carte.
Asadar, asistentul medical va incepe prin a se spala pe maini si prin a-si pune manusile de unica folosinta. Dupa aceea, urmeaza montarea pungii cu solutie pe stativ. Acum se va indeparta dopul protector si se va dezinfecta portiunea care permite introducere perfuzorului. In cazul in care este nevoie de introducerea unui alt medicament in solutie, acest lucru se va realiza folosind o alta seringa sterila, iar flaconul va fi etichetat pentru a specifica medicatia introdusa.
Urmeaza desfacerea perfuzorului si introducerea lui in solutie cu mare grija pentru a ramane steril capatul acestuia. Dupa aceea, perfuzorul este clampat, iar camera de umplere se preseaza pana cand se umple pe jumatate. Cand acest pas este gata, perfuzorul este declampat si golit de aer. Este important ca lichidul sa curga pana cand nici o bula de aer nu mai exista. Solutiile care se afla in flacoane de sticla sunt fabricate cu un filtru de aer care poate fi deschis.
Ultimul pas consta in detasarea capacului protector al celuilalt capat al perfuzorului si atasarea lui la branula. De asemenea, pe flaconul cu solutia se va scrie data si ora administrarii. Este important ca medicul sau asistentul sa supravegheze debitul perfuziei si functiile vitale ale pacientului.
Montarea unei perfuzii trebuie realizata doar de catre specialisti si asistenti medicali, pentru ca presupune un proces intocmai de urmat. Este obligatoriu ca aplicarea venoasa sa fie complet sterilizata (aseptica). De asemenea, materialul de acces vascular trebuie acoperit, la randul lui, cu un pansament steril.
In ceea ce priveste intretinerea, pansamentele trebuie inlocuite pentru a ramane cat mai mult timp sterile, iar acest lucru presupune schimbarea lor la intervale de timp regulate sau dupa ce se umezesc sau dezlipesc de la sine. Mai mult decat atat, tubulaturile de acces necesita schimbarea la fiecare 24 sau 48 de ore. Toate aceste schimbari si administrari ale medicamentelor trebuie sa aiba loc sub precautiuni de asepsie.
O perfuzie poate avea mai multe intrebuintari, iar fiecare dintre acestea este stabilita de catre medic. Unul dintre principalele scopuri consta in hidratarea si mineralizarea organismului. Exista o multime de situatii in care oamenii se simt slabiti si obositi fara un motiv intemeiat, iar in acest caz medicul poate recomanda perfuzia ca solutie pentru a furniza substante nutritive esentiale in organism. Tot la acest capitol, poate fi vorba de administrarea unei perfuzii pentru a se completa proteinele sau componentele sanguine ale unui pacient.
Un alt scop consta in administrarea medicamentelor atunci cand se urmareste un efect prelungit al acestora. De cele mai multe ori, statul la cozi prin clinici si spitale sau mersul periodic la doctor nu reprezinta cea mai buna solutie, mai ales daca pacientul nu necesita ingrijiri speciale si supraveghere stricta. Aici intervine administrarea tratamentelor care se repeta la o anumita perioada de timp prin perfuzii la domiciliu.
De asemenea, o perfuzie poate avea scop depurativ. Pacientului i se administreaza diferite substante pentru ca toxinele din corp sa fie eliminate cat mai rapid. Nu in ultimul rand, alimentarea pe cale parenterala este folosita atunci cand o persoana nu se poate hrani pe cale orala.
Atunci cand vine vorba despre perfuziile la domiciliu, poate fi vorba despre cateva tipuri care se folosesc:
Te-ai intrebat vreodata la ce sunt bune perfuziile la domiciliu? Ei bine, acestea sunt extrem de eficiente pentru atunci cand pacientul nu se poate deplasa la cabinetul medicului sau chiar si pentru atunci cand nu isi doreste acest lucru. O perfuzie la domiciliu este eficienta intr-o multime de situatii. De asemenea, reprezinta una dintre cele mai utilizate optiuni prin intermediul careia pacientii pot beneficia de administrarea substantelor de care au nevoie, fara sa apeleze la un tratament medicamentos. Ele pot fi utile atat in cazuri usoare, asa cum sunt deshidratarea sau raceala cat si in cazuri mai grave, precum urgentele medicale.
Este important sa stii ca perfuziile trebuie intotdeauna sa fie administrate de catre un specialist, indiferent de scopul acestora. Asadar, cand sunt necesare cele la domiciliu? Exista mai multe situatii, insa doctorii recomanda apelarea la perfuzii atunci cand un pacient are nevoie de electroliti, vitamine, suport hidric sau daca necesita un tratament intravenos cu medicamente care nu pot fi administrate pe cale orala.
Una dintre situatii se refera la cazul in care o persoana a urmat un tratament la o clinica, a fost externata, insa este nevoie de continuarea terapiei. Astfel, aceasta se poate face la domiciliu, cu ajutorul perfuziilor pentru o anumita perioada de timp indicata de catre medicul curant.
De asemenea, atunci cand un pacient are nevoie de tratament pe termen lung, poate apela la ingrijiri medicale la domiciliu pentru administrarea perfuziilor. Tot la acest capitol poate fi vorba si despre ameliorarea simptomelor de greata provocate de sarcina sau de alte boli/tratamente. Nu in ultimul rand, perfuziile la domiciliu pot fi utilizate atunci cand o persoana are nevoie de lichide suplimentare care necesita administrarea doar pe cale intravenoasa.
Asadar, atunci cand o persoana are nevoie de servicii medicale la domiciliu sau sunt solicitate de catre aceasta, un asistent medical urmeaza sa se deplaseze la adresa pacientului pentru a efectua procedura. Terapia intravenoasa presupune montarea unei perfuzii prin introducerea unui ac ce este atasat de un tub, intr-o vena a pacientului. Tubul respectiv are legatura directa cu o punga IV in care se afla toate medicamentele necesare pentru organism si prescrise de catre medicul specialist. Acum, lichidul incepe sa curga foarte lent.
Avantajele si dezavantajele perfuziilor la domiciliu
Daca te-ai gandit pana acum sa apelezi la perfuziile la domiciliu, ai luat cu siguranta in calcul si avantajele pe care acestea le au. Ele sunt extrem de importante atunci cand pacientii se afla in imposibilitatea de a ajunge in cabinetul doctorului. Principalul avantaj consta in faptul ca o persoana are posibilitatea de a urma un tratament in confortul propriei case, dar beneficiaza si de desfasurarea procedurii in siguranta, datorita faptului ca este realizata de catre un asistent medical. Mai mult decat atat, perfuziile pentru copii administrate acasa sunt preferate de catre parintii care isi doresc sa stea alaturi de cei mici si sa nu ii lase internati in spital fara un sprijin. Tot la acest capitol se poate mentiona economia de timp. Foarte multe persoane vor sa scape de deplasarile pana la spital sau de statul la coada, iar aceasta este cea mai buna solutie, pentru ca nu este nevoie de deplasare. Acest lucru duce la diminuarea riscului de a contracta infectii intraspitalicesti, atat de intalnite in acest mediu.
De asemenea, pacientul se poate bucura de o vindecare si recuperare mai rapida, din confortul propriei case, in timp ce desfasoara activitati relaxante. Nu in ultimul rand, asistenta medicala la domiciliu presupune accesul rapid la servicii medicale de calitate, accesul mai usor la urmarea tratamentului pentru persoanele din mediul rural, programari rapide si administrari ale perfuziilor sub supravegherea asistentilor specialisti.
In ceea ce priveste dezavantajele este important ca pacientii sa le cunoasca si pe acestea. Printre ele se numara lipsa supravegherii 24/24h ca atunci cand esti internat in spital. De asemenea exista riscul de a aparea diverse situatii precum sunt reactiile adverse dupa ce asistentul medical a parasit locuinta pacientului. Un alt dezavantaj consta in faptul ca interactiunea cu medicul este mult mai redusa.
Asadar, acum stii cum se monteaza o perfuzie, la ce te ajuta ele si care sunt avantajele lor atunci cand sunt folosite in propria casa. Ia in considerare informatiile si sfaturile de mai sus si nu ezita sa apelezi la ingrijiri medicale la domiciliu pentru tine sau copilul tau.
Incontinenta urinara este o problema care se refera la scurgerile de urina ce apar intre urinarile obisnuite. Studiile efectuate au demonstrat faptul ca femeile au risc de a avea o astfel de afectiune medicala de cinci ori mai mare decat reprezentantii sexului masculin. Incontinenta poate sa apara in diferite momente, cum ar fi, de exemplu, urcatul scarilor, rasul cu pofta, sughitul, ridicarea unor greutati mai mari sau atunci cand sunt consumate diferite medicamente ce actioneaza ca diureticele. Din pacate, aceasta problema este foarte des intalnita la oameni de pe intreg Globul, scazand foarte mult calitatea vietii acestora si influentand negativ activitatea lor zilnica, indiferent ca este vorba despre cea de la serviciu sau despre cea personala.
In articolul de mai jos vei descoperi ce este incontinenta urinara, care sunt cauzele, factorii de risc, simptomele, modul de diagnosticare, complicatiile ce pot aparea, vei afla cate tipuri de incontinenta urinara exista si cum se trateaza aceasta problema. In plus, vei sti cum sa previi incontinenta si cum sa ingrijesti o persoana care se lupta cu o astfel de problema medicala.
Incontinenta urinara este un simptom ce poate sa atraga atentia ca a aparut o disfunctie a vezicii urinare, manifestandu-se ca o pierdere de urina intre mictiunile propriu-zise, care sunt controlate. Fenomenul apare la femei si barbati deopotriva, mai ales dupa o anumita varsta, iar cauzele pot fi diverse.
Vezica trebuie sa depoziteze urina produsa de rinichi pana in momentul in care are loc mictiunea. O persoana care nu sufera de incontinenta urinara are o vezica cu un muschi relaxat, sfincterele uretrei fiind inchise (urina nu se scurge). Creierul este cel care controleaza vezica urinara, aceasta raspunzand la comenzile pe care le primeste. Daca se intampla sa nu se mai controleze voluntar sfincterul extern, atunci vor aparea scurgeri de urina, evident ce nu pot fi gestionate.
In functie de frecventa acestui simptom se pot identifica diferite cauze ale acestei probleme medicale:
Uneori, se poate intampla ca in cazul anumitor persoane sa poata sa apara mai des incontinenta urinara. Astfel, un factor de risc poate sa fie considerat sexul. Se stie deja faptul ca femeile pot sa sufere de incontinenta urinara mai mult decat barbatii din cauza nasterilor, a menopauzei, a sarcinii sau a anatomiei specifice. De asemenea, barbatii cu probleme la prostata au un risc mai mare de a suferi de incontinenta urinara decat cei care nu sufera de astfel de afectiuni medicale.
Un alt factor de risc poate fi considerat varsta, seniorii suferind mai mult de incontinenta urinara decat cei tineri. Muschii vezicii slabesc, iar acest lucru va duce, evident, la pierderea din putere si elasticitate. Pierderile de urina incep sa devina un obicei in viata lor. Nu pot fi uitate nici excesul ponderal si kilogramele in plus punand presiune asupra muschilor pelvini si ducand la slabirea lor, sau fumatul.
O persoana care sufera de incontinenta urinara va avea diferite simptome si semne, printre care se numara:
Medicul diagnosticheaza incontinenta urinara stabilind initial natura acestei probleme, deoarece nu de putine ori se poate intampla sa existe o combinatie de factori declansatori. Astfel, pacientul trebuie sa urmareasca situatia, tinand un calendar intr-un carnetel pentru o perioada specificata de medic. Va mai fi nevoie de ecografie abdominala, sumarul de urina, urocultura, cistoscopia, CT sau RMN.
Printre complicatiile incontinentei urinare pot fi mentionate:
In functie de cauze si de diferentele intre simptome exista mai multe tipuri de incontinenta urinara: incontinenta de stres, imperioasa, mixta, din preaplin. Specialistii nu o considera o boala in sine, dar pentru a reusi sa fie rezolvata o astfel de problema se impune diagnosticarea exacta a tipului de incontinenta de care sufera o persoana pentru a se putea oferi tratamentul adecvat.
Acest tip de incontinenta apare in anumite momente, atunci cand persoana in cauza tuseste, rade puternic sau are o presiune puternica pe abdomen, respectiv pe vezica urinara. Cantitatea de urina eliminata este mica, pierderile putand avea loc si atunci cand muschii vezicii nu se contracta si nu e nevoie de mers la toaleta. In general, spun specialistii, o astfel de incontinenta urinara apara mai ales la femeile care au nascut natural, iar sfincterul urinar si muschii pelvieni nu mai sustin vezica. La barbati apare aceasta problema daca au suferit o operatie de prostata sau o fractura in zona muschilor pelvieni. Incontinenta de stres mai poate sa apara daca exista probleme respiratorii, precum emfizemul sau fibroza chistica.
Se mai numeste si vezica hiperactiva, aparand atunci cand vezica nu este plina, dar persoana in cauza are nevoie la toaleta. Acest tip de problema apare la femei si la barbati in aceeasi masura, manifestandu-se prin faptul ca se pierde o cantitate de urina pana se ajunge la toaleta. De regula, vezica hiperactiva afecteaza foarte mult viata sociala si pe cea de zi cu zi.
In incontinenta imperioasa corpul nu poate opri contractiile involuntare ale muschilor vezicii urinare. Acest lucru poate fi din cauza unor probleme neurologice, ale coloanei sau nervilor care ajung in zona. In urma unui studiu s-a demonstrat faptul ca intre 40-60% dintre persoanele care au ajuns in spital cu atac vascular cerebral se confrunta aproape de fiecare data cu incontinenta imperioasa.
Apare cand vezica nu se goleste de tot, iar pierderile de urina apar chiar daca persoana in cauza nu are nevoie sa mearga la toaleta. La barbati apare pentru ca fluxul urinei este blocat din cauza prostatei marite. La femei apare cand muschii vezicii urinare nu functioneaza eficient sau cand are loc prolaps de uter.
Apare cand vezica nu se goleste de tot, iar pierderile de urina apar chiar daca persoana in cauza nu are nevoie sa mearga la toaleta. La barbati apare pentru ca fluxul urinei este blocat din cauza prostatei marite. La femei apare cand muschii vezicii urinare nu functioneaza eficient sau cand are loc prolaps de uter.
Fiecare tip de incontinenta urinara inseamna si alegerea unei strategii de tratament anume. Medicul specialist va fi cel care va stabili schema de tratament, tinand cont si de varsta persoanei si de starea generala de sanatate. Uneori poate fi vorba despre o combinatie de tratamente, alteori trebuie sa se trateze afectiunea care poate ca a dus la aparitia incontinentei.
Medicul specialist stabileste ce tip de incontinenta urinara are pacientul, apoi decide daca va fi vorba despre un tratament invaziv, non-invaziv sau medicamentos. Cele mai recomandate medicamente in tratarea incontinentei urinare sunt anticolinergicele, mirabegron, blockerii alfa, estrogenul topic. Alte forme de tratament medical sunt: inserturile uretrale, inelul vaginal, injectarea de botox in muschii vezicii, folosirea de absorbante sau purtarea unui cateter. Atunci cand alte forme de tratament nu au dat rezultat, se poate trece la interventia chirurgicala (sling uretral, suspensia gatului vezicii urinare, sfincterul artificial).
Incontinenta usoara sau moderata poate fi rezolvata prin antrenarea muschilor pelvieni pentru imbunatatirea sfincterului uretral (exercitiile Kegel pot fi realizate de barbati si de femei, fara probleme - abtinerea de la urinare timp de 10 secunde, relaxarea alte 10 secunde, apoi runde de 5-10 contractii zilnice), prin sedinte de stimulare electrica a vezicii urinare, biofeedback (fizioterapeutul ajuta pacientul sa isi dea seama ce muschi trebuie sa incordeze si recomanda un program personalizat de exercitii), urinare la anumite ore, evitarea efortului fizic, modificarea dietei, hidratarea cand se instaleaza senzatia de sete, renuntarea la fumat si alcool, scaderea in greutate, monitorizarea glicemiei.
Prevenirea incontinentei urinare este o necesitate, desi nu intotdeauna poate fi pusa in practica. Specialistii recomanda o greutate optima pentru varsta si stilul de viata al persoanei in cauza, practicarea exercitiilor pentru intarirea muschilor vezicii urinare, limitarea consumului de substante care irita vezica, consumul de alimente bogate in fibre, sa se renunte la fumat.
De precizat este faptul ca incontinenta urinara nu poate fi prevenita, ci tratata imediat ce au aparut chiar si primele simptome, iar tratamentul va tine cont de gradul de complexitate, de durata, de functiile renale, reproducatoare, de unele afectiuni sau interventii chirurgicale din zona pelvina.
Tratamentul trebuie luat in timp pentru a-si face efectul. Desi multi oameni se simt rusinati cand vine vorba despre acest subiect, adevarul e ca isi fac griji degeaba si ca nu e nimic rusinos intr-o problema medicala. Este important sa caute ajutor, indiferent ca este vorba despre femei, barbati sau copii, deoarece incontinenta urinara poate fi tratata si poate imbunatati viata. Este importanta diagnosticarea timpurie, luarea tratamentului si incurajarea permanenta a persoanei afectate de aceasta problema medicala.
Ingrijirea unei persoane care sufera de urinare involuntara poate fi uneori dificila, asa ca specialistii recomanda un ton optimist, pozitionarea unei bare la toaleta pentru a facilita accesul, folosirea muzicii relaxante, realizarea unui program de mers la toaleta etc. Foarte important de retinut este si faptul ca se poate apela la personal calificat pentru a avea grija de persoane aflate intr-o astfel de situatie, care au o varsta inaintata sau care sufera si de alte afectiuni medicale si sunt imobilizate la pat. Astfel de servicii medicale, fie ca este vorba despre servicii de toaletare si igiena sau despre servicii de infirmerie, pot face mult mai usoara viata pacientilor, dar si a familiilor lor, asa ca nu este deloc o greseala sa se apeleze cu incredere la cei care le pun la dispozitie.
In concluzie, cei care se confrunta cu o astfel de problema medicala trebuie neaparat sa ceara sfatul medicului si sa inceapa sa tina cont de recomandarile acestuia sau de indicatiile cu privire la strategia si tratamentul pe care trebuie sa le urmeze, in asa fel incat sa aiba o viata mult mai buna.