Perfuziile pentru hidratare au rolul de a aduce o imbunatatire in starea de sanatate al unui om, fiind o modalitate mult mai rapida si eficienta de hidratare si, de asemenea, de obtinere a nutrientilor de care organismul uman are atat de mare nevoie.
In prezent, avand in vedere numeroasele beneficii ale acestui tip de tratament, perfuziile, inclusiv cele de hidratare, se pot realiza si la domiciliu. Daca doresti sa te informezi mai bine in legatura cu acest subiect si sa aflii ce sunt perfuziile de hidratare, care sunt beneficiile lor si cand ar trebui ele administrate, atunci citeste in continuare acest articol.
O perfuzie pentru hidratare este o procedura medicala prin care sunt administrati, direct in fluxul sanguin, anumiti nutrienti necesari organismului unei persoane. Pana in momentul actual, aceasta este metoda principala prin care se poate corecta deficitul de vitamine si minerale din organism. De asemenea, se pot atenua efectele deshidratarii, dar si a simptomelor ce pot aparea in urma starii de oboseala si a stresului.
Perfuziile pentru hidratare sunt indicate in momentul in care hidratarea pe cont propriu nu mai are niciun efect, iar starea ta de sanatate se poate imbunatati doar prin hidratarea si mineralizarea organismului cu ajutorul acestui tip de tratament.
Deshidratarea este o conditie care apare in momentul in care nu exista suficiente fluide in organism care sa il ajute sa functioneze normal. Se pot identifica numeroase motive pentru care se poate instala, insa, cea mai comuna este consumul insuficient de apa sau de alte lichide.
Aceasta conditie se poate constata odata cu apartitia anumitor simptome de natura fiziologica, intr-un timp scurt, precum:
Totodata, o perfuzie de hidratare poate fi administrata si in starile de oboseala, stres sau slabiciune, intrucat un influx de minerale si vitamine poate fi ajutorul de care ai nevoie, deoarece, prin intermediul acestei perfuzii, nutrientii sunt asimilati mult mai rapid decat pe cale orala. In plus, perfuziile de hidratare pot fi administrate si in cazul mahmurelii, deoarece alcoolul poate provoca deshidratare.
Este important de stiut faptul ca si copiii pot avea simptomele mentionate in randurile de mai sus, specifice deshidratarii. Solutia pentru a le imbunatati starea de sanatate, daca se simt lipsiti de energie sau slabiti, este administrarea perfuziilor pentru copii, in cazul in care medicul specialist recomanda aceasta interventie. Parintii nu trebuie sa se ingrijoreze, deoarece acest tip de perfuzie, realizata la domiciliu, este efectuata de catre asistenti specialisti si reprezinta introducerea, picatura cu picatura, a unor substante medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitica si volemica a organismului.
In cazul in care tu sau o persoana apropiata tie se confrunta cu una dintre aceste situatii, este recomandat sa se apeleze la ajutorul unui medic pentru o evaluare amanuntita in ceea ce priveste starea de sanatate. In urma rezultatelor, acesta va putea stabili daca este nevoie de administrarea unei perfuzii de hidratare si mineralizare.
Fiecare perfuzie este administrata cu un anumit scop, in functie de ceea ce considera medicului specialist ca ai nevoie. La medi-safe.ro ai la dispozitie mai multe tipuri de perfuzii, printre care se numara si perfuzia de hidratare si mineralizare. Principalele beneficii ale perfuziei hidrante sunt urmatoarele:
Faptul ca acest tip de tratament este administrat la domiciliu reprezinta inca un avantaj. La medi-safe.ro beneficiezi de ingrijiri medicale la domiciliu de cea mai buna calitate, in confortul propriei locuinte, fara a mai fi nevoie sa te deplasezi sau sa stai la cozi. Asistentii specialisti, dedicati muncii lor, vor avea grija de tine in tot ceea ce consta acest proces, chiar la tine acasa.
In concluzie, perfuziile de hidratare si mineralizare reprezinta modalitatea cea mai rapida si eficienta de hidratare, prin care se obtin, de asemenea, nutrientii de care organismul tau sau al unei persoane apropiate tie are nevoie. Acest tip de tratament are numeroase beneficii de care te poti bucura la recomandarea medicului specialist. La medi-safe.ro vei gasi personal calificat si profesionist, care sa iti administreze perfuzia de hidratare si mineralizare in confortul propriei locuinte.
Incontinenta urinara este o problema care se refera la scurgerile de urina ce apar intre urinarile obisnuite. Studiile efectuate au demonstrat faptul ca femeile au risc de a avea o astfel de afectiune medicala de cinci ori mai mare decat reprezentantii sexului masculin. Incontinenta poate sa apara in diferite momente, cum ar fi, de exemplu, urcatul scarilor, rasul cu pofta, sughitul, ridicarea unor greutati mai mari sau atunci cand sunt consumate diferite medicamente ce actioneaza ca diureticele. Din pacate, aceasta problema este foarte des intalnita la oameni de pe intreg Globul, scazand foarte mult calitatea vietii acestora si influentand negativ activitatea lor zilnica, indiferent ca este vorba despre cea de la serviciu sau despre cea personala.
In articolul de mai jos vei descoperi ce este incontinenta urinara, care sunt cauzele, factorii de risc, simptomele, modul de diagnosticare, complicatiile ce pot aparea, vei afla cate tipuri de incontinenta urinara exista si cum se trateaza aceasta problema. In plus, vei sti cum sa previi incontinenta si cum sa ingrijesti o persoana care se lupta cu o astfel de problema medicala.
Incontinenta urinara este un simptom ce poate sa atraga atentia ca a aparut o disfunctie a vezicii urinare, manifestandu-se ca o pierdere de urina intre mictiunile propriu-zise, care sunt controlate. Fenomenul apare la femei si barbati deopotriva, mai ales dupa o anumita varsta, iar cauzele pot fi diverse.
Vezica trebuie sa depoziteze urina produsa de rinichi pana in momentul in care are loc mictiunea. O persoana care nu sufera de incontinenta urinara are o vezica cu un muschi relaxat, sfincterele uretrei fiind inchise (urina nu se scurge). Creierul este cel care controleaza vezica urinara, aceasta raspunzand la comenzile pe care le primeste. Daca se intampla sa nu se mai controleze voluntar sfincterul extern, atunci vor aparea scurgeri de urina, evident ce nu pot fi gestionate.
In functie de frecventa acestui simptom se pot identifica diferite cauze ale acestei probleme medicale:
Uneori, se poate intampla ca in cazul anumitor persoane sa poata sa apara mai des incontinenta urinara. Astfel, un factor de risc poate sa fie considerat sexul. Se stie deja faptul ca femeile pot sa sufere de incontinenta urinara mai mult decat barbatii din cauza nasterilor, a menopauzei, a sarcinii sau a anatomiei specifice. De asemenea, barbatii cu probleme la prostata au un risc mai mare de a suferi de incontinenta urinara decat cei care nu sufera de astfel de afectiuni medicale.
Un alt factor de risc poate fi considerat varsta, seniorii suferind mai mult de incontinenta urinara decat cei tineri. Muschii vezicii slabesc, iar acest lucru va duce, evident, la pierderea din putere si elasticitate. Pierderile de urina incep sa devina un obicei in viata lor. Nu pot fi uitate nici excesul ponderal si kilogramele in plus punand presiune asupra muschilor pelvini si ducand la slabirea lor, sau fumatul.
O persoana care sufera de incontinenta urinara va avea diferite simptome si semne, printre care se numara:
Medicul diagnosticheaza incontinenta urinara stabilind initial natura acestei probleme, deoarece nu de putine ori se poate intampla sa existe o combinatie de factori declansatori. Astfel, pacientul trebuie sa urmareasca situatia, tinand un calendar intr-un carnetel pentru o perioada specificata de medic. Va mai fi nevoie de ecografie abdominala, sumarul de urina, urocultura, cistoscopia, CT sau RMN.
Printre complicatiile incontinentei urinare pot fi mentionate:
In functie de cauze si de diferentele intre simptome exista mai multe tipuri de incontinenta urinara: incontinenta de stres, imperioasa, mixta, din preaplin. Specialistii nu o considera o boala in sine, dar pentru a reusi sa fie rezolvata o astfel de problema se impune diagnosticarea exacta a tipului de incontinenta de care sufera o persoana pentru a se putea oferi tratamentul adecvat.
Acest tip de incontinenta apare in anumite momente, atunci cand persoana in cauza tuseste, rade puternic sau are o presiune puternica pe abdomen, respectiv pe vezica urinara. Cantitatea de urina eliminata este mica, pierderile putand avea loc si atunci cand muschii vezicii nu se contracta si nu e nevoie de mers la toaleta. In general, spun specialistii, o astfel de incontinenta urinara apara mai ales la femeile care au nascut natural, iar sfincterul urinar si muschii pelvieni nu mai sustin vezica. La barbati apare aceasta problema daca au suferit o operatie de prostata sau o fractura in zona muschilor pelvieni. Incontinenta de stres mai poate sa apara daca exista probleme respiratorii, precum emfizemul sau fibroza chistica.
Se mai numeste si vezica hiperactiva, aparand atunci cand vezica nu este plina, dar persoana in cauza are nevoie la toaleta. Acest tip de problema apare la femei si la barbati in aceeasi masura, manifestandu-se prin faptul ca se pierde o cantitate de urina pana se ajunge la toaleta. De regula, vezica hiperactiva afecteaza foarte mult viata sociala si pe cea de zi cu zi.
In incontinenta imperioasa corpul nu poate opri contractiile involuntare ale muschilor vezicii urinare. Acest lucru poate fi din cauza unor probleme neurologice, ale coloanei sau nervilor care ajung in zona. In urma unui studiu s-a demonstrat faptul ca intre 40-60% dintre persoanele care au ajuns in spital cu atac vascular cerebral se confrunta aproape de fiecare data cu incontinenta imperioasa.
Apare cand vezica nu se goleste de tot, iar pierderile de urina apar chiar daca persoana in cauza nu are nevoie sa mearga la toaleta. La barbati apare pentru ca fluxul urinei este blocat din cauza prostatei marite. La femei apare cand muschii vezicii urinare nu functioneaza eficient sau cand are loc prolaps de uter.
Apare cand vezica nu se goleste de tot, iar pierderile de urina apar chiar daca persoana in cauza nu are nevoie sa mearga la toaleta. La barbati apare pentru ca fluxul urinei este blocat din cauza prostatei marite. La femei apare cand muschii vezicii urinare nu functioneaza eficient sau cand are loc prolaps de uter.
Fiecare tip de incontinenta urinara inseamna si alegerea unei strategii de tratament anume. Medicul specialist va fi cel care va stabili schema de tratament, tinand cont si de varsta persoanei si de starea generala de sanatate. Uneori poate fi vorba despre o combinatie de tratamente, alteori trebuie sa se trateze afectiunea care poate ca a dus la aparitia incontinentei.
Medicul specialist stabileste ce tip de incontinenta urinara are pacientul, apoi decide daca va fi vorba despre un tratament invaziv, non-invaziv sau medicamentos. Cele mai recomandate medicamente in tratarea incontinentei urinare sunt anticolinergicele, mirabegron, blockerii alfa, estrogenul topic. Alte forme de tratament medical sunt: inserturile uretrale, inelul vaginal, injectarea de botox in muschii vezicii, folosirea de absorbante sau purtarea unui cateter. Atunci cand alte forme de tratament nu au dat rezultat, se poate trece la interventia chirurgicala (sling uretral, suspensia gatului vezicii urinare, sfincterul artificial).
Incontinenta usoara sau moderata poate fi rezolvata prin antrenarea muschilor pelvieni pentru imbunatatirea sfincterului uretral (exercitiile Kegel pot fi realizate de barbati si de femei, fara probleme - abtinerea de la urinare timp de 10 secunde, relaxarea alte 10 secunde, apoi runde de 5-10 contractii zilnice), prin sedinte de stimulare electrica a vezicii urinare, biofeedback (fizioterapeutul ajuta pacientul sa isi dea seama ce muschi trebuie sa incordeze si recomanda un program personalizat de exercitii), urinare la anumite ore, evitarea efortului fizic, modificarea dietei, hidratarea cand se instaleaza senzatia de sete, renuntarea la fumat si alcool, scaderea in greutate, monitorizarea glicemiei.
Prevenirea incontinentei urinare este o necesitate, desi nu intotdeauna poate fi pusa in practica. Specialistii recomanda o greutate optima pentru varsta si stilul de viata al persoanei in cauza, practicarea exercitiilor pentru intarirea muschilor vezicii urinare, limitarea consumului de substante care irita vezica, consumul de alimente bogate in fibre, sa se renunte la fumat.
De precizat este faptul ca incontinenta urinara nu poate fi prevenita, ci tratata imediat ce au aparut chiar si primele simptome, iar tratamentul va tine cont de gradul de complexitate, de durata, de functiile renale, reproducatoare, de unele afectiuni sau interventii chirurgicale din zona pelvina.
Tratamentul trebuie luat in timp pentru a-si face efectul. Desi multi oameni se simt rusinati cand vine vorba despre acest subiect, adevarul e ca isi fac griji degeaba si ca nu e nimic rusinos intr-o problema medicala. Este important sa caute ajutor, indiferent ca este vorba despre femei, barbati sau copii, deoarece incontinenta urinara poate fi tratata si poate imbunatati viata. Este importanta diagnosticarea timpurie, luarea tratamentului si incurajarea permanenta a persoanei afectate de aceasta problema medicala.
Ingrijirea unei persoane care sufera de urinare involuntara poate fi uneori dificila, asa ca specialistii recomanda un ton optimist, pozitionarea unei bare la toaleta pentru a facilita accesul, folosirea muzicii relaxante, realizarea unui program de mers la toaleta etc. Foarte important de retinut este si faptul ca se poate apela la personal calificat pentru a avea grija de persoane aflate intr-o astfel de situatie, care au o varsta inaintata sau care sufera si de alte afectiuni medicale si sunt imobilizate la pat. Astfel de servicii medicale, fie ca este vorba despre servicii de toaletare si igiena sau despre servicii de infirmerie, pot face mult mai usoara viata pacientilor, dar si a familiilor lor, asa ca nu este deloc o greseala sa se apeleze cu incredere la cei care le pun la dispozitie.
In concluzie, cei care se confrunta cu o astfel de problema medicala trebuie neaparat sa ceara sfatul medicului si sa inceapa sa tina cont de recomandarile acestuia sau de indicatiile cu privire la strategia si tratamentul pe care trebuie sa le urmeze, in asa fel incat sa aiba o viata mult mai buna.
Pielea este cel mai mare organ al corpului. Formează o barieră protectoare față de mediul înconjurător care poate fi periculos uneori. Ține la distanță patogenii de genul bacteriilor și virusurilor. În același timp, menține mediul interior al organismului în condiții optime de hidratare și temperatură. Orice lovitura sau zgarietura poate fi o poarta deschisa pe care bacteriile pot intra si cauza inflamatii si infectii locale sau generale - septicemia.
În cazul rănilor ce sunt pe o suprafață mai mare de 10% din suprafața corpului, pericolul asupra vieții este iminent. De aceea este nevoie de tratament corespunzator imediat în cazul oricărei deteriorări ce are loc la nivelul pielii. Pentru ca daca se pierd prea multe fluide, ranile pot ajunge incompatibile cu viata.
Pentru a incerca sa previi astfel de situatii de nedorit, iata cateva informatii esentiale despre tipurile de plagi care pot aparea, fazele in care se produce vindecarea si tratamentul necesar pentru fiecare.
O plaga este o ruptura a structurii și functionarii anatomice normale. Orice rana deschisa care rupe structura anatomica normala, orice impiedica organismul sa functioneze normal din punct de vedere anatomic se poate considera o plaga. Ea rezulta printr-un proces patologic care incepe in interiorul sau exteriorul organului vizat. Plăgile acute pot avea o durată de până la un an până se vindecă în mod complet. Adică până în momentul în care este din nou susținută integritarea structurală și funcțională din punct de vedere anatomic. Plăgile cronice au o durată de vindecare mult mai mare și, de obicei, exista alti factori care impiedica vindecarea rapida. De exemplu, diabetul incetineste coagularea sangelui si vindecarea ranilor, iar plagile pot deveni cronice. Structura si functionalitatea normala din punct de vedere anatomic se restabileste intr-un timp foarte indelungat.
Plagile in functie de rana se pot clasifica în 5 categorii.
Inciziile - Acestea sunt cele mai superficiale plagi. Cauzeaza daune minore tesuturilor si de aceea apar mici intreruperi de sange la nivelul circulatiei acestuia in organism. Cel mai probabil, sunt lezate vase mici de sange. Aceste incizii se vindeca repede, mai ales daca se foloseste sutura. In mod ideal, se inchid dupa 6 ore.
Forta de forfecare - Plagile cauzate de o anumita forta de forfecare care desprinde pielea de pe o parte a corpului provoaca daune minore pielii, insa daune majore la nivelul vascularizatiei si tesuturilor moi. Aceste rani apa in urma unor accidente de genul roata unui autovehicul trece peste piciorul unei persoane. Incapacitatea de a recunoaste o astfel de plaga severa va duce la necroza pielii si a tesuturilor subcutanate si astfel va aparea riscul de infectii si rana va intarzia sa se vindece. A identifica daca pielea despinsa este viabila sau nu poate fi dificil. Taiarea pielii poate determina daca ceasta mai pote fi folosita pentru ca membrul lezat sa se poata vindeva. Daca dupa taiere aceasta sangereaza cu sange de culoare rosu aprins, inseamna ca mai este viabila. O alta modalitatea de a decide calitatea pielii este folosirea substantei de contrast. Locurile in care aceasta se vede prezinta piele viabila. Tot ce este pe langa trebuie eliminat. Toate acestea, plus curatarea si dezinfectarea pielii despinse si a plagii sunt cruciale inainte de sutura. In caz contrar, pot aparea infectiile.
Forta de strivire - Ranile provocate de o forta de strivire cauzeaza imediat moartea celulara si produc deteriorari uriase la nivelul vascularizarii. Tesuturile care au fost expuse unei asemenea forte de strivire vor necesita excizia sau debridarea plagii. In aceste tipuri de plagi, faptul ca nervii si vasele de sange trebuie reconectate la restul corpului poate duce la ingreunarea procesului de vindecare. Este dificil sa determini viabilitatea tesuturilor subcutanate intr-un accident ce presupune forta de strivire. De aceea este nevoie de o nou operatie de verificare la 24-48 de ore de la prima operatie de reconstituire. Numai asa, medicul chirug poate determina daca au ramas sau nu tesuturie non viabile. Pentru ca daca acest lucru s-a intamplat, cresc sansele de infectii.
Arsuri - Arsurile se clasifica in functie de marime, luand in considerarea suprafata corpului, si in functie de cat de afectata e piele in adancimea ei. Suprafata arsurii este importanta deoarece pierderile de fluide prin straturile epidermei poate fi foarte severa. Ca o regula generala, arsurile pe o suprafata mai mare de 10% din suprafata corpului – la copii – si 15% din suprafata corpului – la adulti – cer resuscitari intravenoase pentru a echilibra pierderile de fluide. Adancimea arsurii este, si ea, un factor important. In functie de asta depinde vindecarea plagii in termeni de durata in timp si formarea cicatricilor. Plagile superficiale provocate de arsuri – acelea care afecteaza epiderma si dermul capilar – se vor re-epiteliza in termen de 10 zile, fara a lasa cicatrici semnificative. Pe de alta parte, plagile provocate de arsuri care afecteaza dermul reticular pot dura pana la 21 de zile sau mai mult sa se vindece, lasand cicatrici serioase pe piele. Acestea sunt denumite arsuri dermice profunde. Arsurile mai adanci, cu o dimensiune de cel putin 3 cm in diametru necesita curatarea zonei de tesuturile moarte si sutura. Unele cazuri pot fi atat de grave, incat singura solutie este grefa de piele.
Contaminare - Plagile se mai clasifica din punct de vedere al contaminarii: cat sunt de contaminate cu bacterii sau cat sunt de sterile. In general, inciziile si arsurile sunt sterile pentru aproximativ 6 ore de la ranire. In schimb, daca nu se iau masuri pentru curatarea si pansarea lor, acele zone ale pielii vor fi contaminate cu bacterii. Asadar, tratamentul initial este curatarea ranii folosind ustensile sterile sau aplicarea unui antiseptic inainte de bandajare. Alte rani, cum ar fi cele din momentul muscaturii unui caine sau acele rani care fac contact direct cu pamantul si murdaria, pot fi contaminate pe loc. Este impetuos necesar ca aceste rani sa fie curatare de orice agent patogen pentru a diminua cat mai mult riscul de a se dezvolta infectiile.
Plagile acute sunt acelea care au mai putin de 6 ore. Sunt, de cele mai multe ori, inca sterile. Dar acest lucru trebuie verificat, nu asumat direct.
Plagile devine subacute daca ranirea s-a petrecut in urma cu mai mult de 6 ore, dar mai putin de 5 zile. In acest timp, poate avea loc colonizarea bacteriana daca plaga nu este ingrijita corespunzator. Trebuie spalata si curatata, dupa care trebuie aplicat un pansament protector.
Dupa ce trec 5 zile de la ranire, plagile sunt colonizate cu bacterii si sunt considerate cronice. Ele trebuie neaparat debridate.
In functie de cat sunt de adanci in piele, ranile se clasifica in rani superficiale, rani dermice profunde si rani profunde in totalitate.
Rani superficiale - Acestea sunt ranile in care doar epiderma si dermul papilar sunt afectate. Ele se vindeca prin epitelizare cu ajutorul unitatilor pilosebacee precum glandele sebacee, glandele sudoripare si foliculii de par. Nu raman cicatrici. In general, se vindeca in termen de aproximativ 10 zile daca se previn infectiile si daca rana este ingrijita intr-un mediu corespunzator.
Rani dermice profunde - Acestea se vindeca printr-o combinatie de epitelizare si formare de cicatrici. Termenul este de 10-21 zile.
Rani profunde in totalitate - Ele sunt acele rani care trec de straturile pielii si pot ajunge pana la deteriorarea muschilor sau mai departe. Se vindeca in doua etape: vindecarea primara – care are loc prin sutura – si vindecarea secundara – cand rana nu este inchisa de tot si se lasa loc pentru epitelizare si contractia plagilor.
Plagile cronice afecteaza aproximativ 20 milioane de persoane in lumea intreaga. Costul anual pentru tratamentul lor este estimat la peste 31 milioane de dolari. Multi sunt factorii care contribuie la intarzierea vindecarii unei rani: diabetul, defecte neurologice, insuficienta vasculara, deficit nutritiv, imbatranirea si infectiile. Dintre acestea, infectiile reprezinta un factor major si cer tratament imediat.
Exista 3 stadii ale infectarii in care apar unele simptome care sa te anunta ca este vorba despre o plaga infectata:
Semnele unei infectii includ febra mare, eritem, edem, durere puternica, drenaj purulent abundent. Cu toate acestea, la unii pacienti, cei debilitati, simptomele infectiei ranilor cronice sunt mai dificil de detectat deoarece sunt indirecte. Acestea pot include pierderea poftei de mancare, stare permanenta de rau sau scaderea glicemiei – in cazul persoanelor cu diabet.
Vindecarea unei plagi este un proces dinamic ce implica mai multi mediatori solubili, o varietate de celule si matrice extracelulare. Acestea sunt implicate in diferitele faze ale procesului de vindecare, incluzand coagularea, inflamarea, fibroplazia, depunerea de colagen, epitelizarea si formarea cicatricilor. In cazul unei operatii, ingrijirea postoperatorie este cruciala.
Procesul vindecarii unei plagi deschise se poate imparti in 4 faze. Acestea, de obicei, se suprapun. In cat timp se vindeca o plaga – asta depinde mult de tipul plagii si de cat este de superficiala sau nu.
Hemostaza - Acesta este procesul prin care o plaga se inchide prin coagulare. Apare atunci cand sangele se scurge din corp. Vasele sangvine se strang si redirectioneaza fluxul sangvin. Trombocitele se aduna impreuna pentru a sigila plaga din peretele vaselor de sange. In final, are loc coagularea. In procesul de coagulare, apar niste fire de fibrina care sunt ca un fel de sutura pentru vasele de sange. Aceasta etapa are loc foarte repede. Trombocitele adera la suprafata subendoteliului in cateva secunde, iar firele de fibrina isi fac treaba in aproximativ 60 de secunde. Pe masura ce acestea activeaza, sangele se transforma din lichid in gel datorita procoagularii si eliberarii de protrombina. Formarea unui tromb, sau cheag, mentine trombocitele si celulele sangvine in zona ranii si este un factor important in procesul vindecarii. Problema cu trombii apare daca acestia se dezlipesc de pe peretele vasului de sange si ajung in sistemul circulator. Pot provoca accidente vasculare, embolii pulmonare sau infarct.
Inflamatia - Faza inflamatorie incepe imediat dupa ce are loc ranirea, atunci cand sangele se scurge prin deschizatura ranii. In aceasta faza apar umflaturile locale. Inflamatia este cea care are control asupra sangelui si previne infectia. In timpul fazei inflamatorii, celulele deteriorate, agentii patogeni si bacteriile sunt indepartate din zona ranii. Celulele albe din sange creaza umflaturile, senzatia de caldura, durerea si roseata care se observa in aceasta etapa de vindecare a plagilor deschise. Inflamatia este naturala in procesul de vindecare. Este normal sa apara. Devine problematica atunci cand dureaza foarte mult timp pana trece.
Proliferarea - Aceasta etapa se observa atunci cand rana este reconstruita cu tesut nou format din colagen si matrice extracelulara. Rana se contracta in timp ce se formeaza tesuturi noi. Mai mult, trebuie sa se reconstruiasca o noua retea de vase sangvine pentru ca este important ca tesutul de granulatie sa primeasca suficient oxigen pentru a se vindeca optim. Cand vindecare are loc in mod normal, tesutul de granulatie este roz sau rosu si are o textura neuniforma. In plus, acesta nu sangereaza usor. Daca are o culoare inchisa, acest lucru poate fi semnul unei infectii. La finalul acestei etape, celulele epiteliale reapar la suprafata ranii. Pentru ca epitelizarea sa aiba loc in mod corect, tesutul trebuie mentinut umed.
Maturarea – sau epitelizarea si formarea cicatricilor - Denumita si etapa de remodelare, faza de maturare este atunci cand colagenul este remodelat si rana se inchide complet. Celulele care au fost folosite pentru repararea ranii, si care nu mai sunt necesare, sunt indepartate prin moarte celulara. Legaturile incrucisate de colagen reduc grosimea cicatricii. In general, remodelarea incepe la aproximativ 21 de zile dupa leziune si poate continua cateva luni sau chiar un an. Chiar daca plaga ce a fost dechisa s-a vindecat complet, piele va ramane mai sensibila in locul acela.
Plaga deschisa nu se refera doar la loviturile si zgarieturile care pot fi la ordinea zilei, mai ales in perioada copilariei. Cu toate acestea, in randurile care urmeaza vor fi prezentati pasii in tratamentul plagilor. In cazurile unor plagi adanci sau mai grave decat simplele lovituri de zi cu zi, recomandarea este sa mergi la spital ca acestea sa fie tratate de catre cadrele medicale. Poti apela si la serviciile noastre de ingrijire a plagilor la domiciliu, o data ce ai trecut pe la spital si ai primit recomandari.
Verifica gravitatea plagii - Daca aceasta este adanca, incearca sa opresti sangerarea prin presare puternica. Daca dupa cateva minute nu reusesti sa o opresti, atunci trebuie sa ajungi la urgenta sau sa chemi o ambulanta. Daca sangerarea se opreste, atunci poti urma pasii de mai jos.
Curata suprafata ranii - In primul rand, spala-te bine pe maini cu apa si sapun. Acest lucru este valabil inainte de a pune mana pe orice rana. Apoi curata rana cu apa calduta si sapun. Dupa aceea, poti pune apa oxigenata pe un pansament si poti continua sa cureti bine de tot rana.
Daca rana sangereaza putin, pune presiune pe ea pana la oprirea sangerarii si inca 2-3 minute dupa ce aceasta s-a oprit.
Bandajeaza rana - Aplica un strat subtire de solutie dezinfectanta pe rana. Daca este o plaga minora, o poti lasa descoperita, la aer. Altfel, trebuie sa acoperi plaga cu un pansament steril si bandaj. Schimbarea pansamentului trebuie sa aiba loc zilnic sau chiar mai des daca se murdareste.
Urmareste zilnic rana pentru a depista urmele unei posibile infectii.
In concluzie, plagile sunt rani de diferite tipuri, mai superficiale sau mai adanci si trebuie sa li se acorde o atentie deosebita. Trebuie sa stim sa recunoastem tipul de plaga si semnele unei infectii pentru a putea actiona intotdeauna din timp si a nu lasa plaga sa se infecteze. O infectie severa poate fi incompatibila cu viata.
Daca te-ai intrebat vreodata la ce sunt bune perfuziile, articolul de mai jos te va ajuta sa intelegi cat mai bine ce inseamna acest tip de tratament. El a fost creat pentru a ajuta organismul sa asimileze anumite substante de care are nevoie mult mai rapid si intr-un mod foarte eficient.
Datorita faptului ca s-au dovedit a fi atat de benefice, perfuziile au devenit o metoda de tratament foarte utilizata si la domiciliu. Daca pacientii nu se pot deplasa la spital sau la o clinica, insa au nevoie de o perfuzie, alternativa cea mai eficienta este ca un asistent medical sa se prezinte la domiciliul acestora, la recomandarea medicului specialist si sa ii administreze substantele necesare.
Perfuzia reprezinta un tip de tratament utilizat in terapuetica medico-chirurgicala si se bazeaza pe introducerea in organismul pacientului pe cale parenterala (prin injectie), a unor solutii medicamentoase sau a unei cantitati de sange, in sistemul vascular, in scop terapeutic. Aceasta perfuzie este efectuata intr-un ritm lent si continuu, adica picatura cu picatura, de obicei printr-o vena. Acest lucru se intampla foarte lent, pentru ca este necesar ca substantele introduse in organism sa nu dezechilibreze tensiunea arteriala, cantitatea sarurilor minerale din sange, mecanismele de reglare si multe altele.
Perfuziile se utilizeaza in general pentru:
Atunci cand tubul digestiv si, implicit, calea orala nu mai pot fi utilizate, perfuziile intervin pentru a i se administra pacientului diferite substante in sange.
Cat timp dureaza o perfuzie?
Odata ce a fost atasat de vena, solutia din perfuzie va incepe sa curga foarte incet in sange. Este destul de greu de estimat cat timp dureaza acest proces, pentru ca totul tine de tipul lichidului din punga IV, de recomandarile medicului si de fiecare pacient in parte.
De exemplu, daca vrei sa stii cat dureaza o perfuzie de 500 ml, poti face cateva calcule simple. De cele mai multe ori, adultilor li se recomanda o cantitate de lichid cuprinsa intre 500 si 1000 de ml. Daca este vorba despre o perfuzie de 500 de ml, inseamna ca necesita o administrate lenta, de aproximativ 50 de picaturi pe minut. Desigur, aceste statistici depind foarte mult de indicatiile medicului curant.
Ce contine o perfuzie?
O perfuzie poate contine mai multe substante lichide, in funcite de prescriptia medicului curant, insa printre cele mai des utilizate sunt:
Care sunt materialele necesare pentru o perfuzie?
Asistentul medical trebuie sa aiba la indemana cateva materiale necesare administratii unei perfuzii. Printre acestea se numara:
Pana a ajunge la procesul de cum se face o perfuzie, asistentul medical trebuie sa verifice data de expirare a solutiilor, volumul pe care urmeaza sa il administreze pacientului si tipul solutiilor. Acestea din urma trebuie sa fie examinate pentru a se observa starea lor, adica sa nu fie sparte sau perforate in vreun fel. Nu in ultimul rand este nevoie sa se examineze aspectul solutiilor, ca ele sa nu aiba culori ciudate sau sa fie tulburi.
Indiferent ca ai avut pana acum nevoie sau nu de un astfel de tip de tratament, cu siguranta te-ai intrebat cum se pune perfuzia. Este foarte important chiar si pentru pacient sa stie modul de desfasurare al acestui proces, pentru a se asigura intotdeauna ca totul decurge ca la carte.
Asadar, asistentul medical va incepe prin a se spala pe maini si prin a-si pune manusile de unica folosinta. Dupa aceea, urmeaza montarea pungii cu solutie pe stativ. Acum se va indeparta dopul protector si se va dezinfecta portiunea care permite introducere perfuzorului. In cazul in care este nevoie de introducerea unui alt medicament in solutie, acest lucru se va realiza folosind o alta seringa sterila, iar flaconul va fi etichetat pentru a specifica medicatia introdusa.
Urmeaza desfacerea perfuzorului si introducerea lui in solutie cu mare grija pentru a ramane steril capatul acestuia. Dupa aceea, perfuzorul este clampat, iar camera de umplere se preseaza pana cand se umple pe jumatate. Cand acest pas este gata, perfuzorul este declampat si golit de aer. Este important ca lichidul sa curga pana cand nici o bula de aer nu mai exista. Solutiile care se afla in flacoane de sticla sunt fabricate cu un filtru de aer care poate fi deschis.
Ultimul pas consta in detasarea capacului protector al celuilalt capat al perfuzorului si atasarea lui la branula. De asemenea, pe flaconul cu solutia se va scrie data si ora administrarii. Este important ca medicul sau asistentul sa supravegheze debitul perfuziei si functiile vitale ale pacientului.
Montarea unei perfuzii trebuie realizata doar de catre specialisti si asistenti medicali, pentru ca presupune un proces intocmai de urmat. Este obligatoriu ca aplicarea venoasa sa fie complet sterilizata (aseptica). De asemenea, materialul de acces vascular trebuie acoperit, la randul lui, cu un pansament steril.
In ceea ce priveste intretinerea, pansamentele trebuie inlocuite pentru a ramane cat mai mult timp sterile, iar acest lucru presupune schimbarea lor la intervale de timp regulate sau dupa ce se umezesc sau dezlipesc de la sine. Mai mult decat atat, tubulaturile de acces necesita schimbarea la fiecare 24 sau 48 de ore. Toate aceste schimbari si administrari ale medicamentelor trebuie sa aiba loc sub precautiuni de asepsie.
O perfuzie poate avea mai multe intrebuintari, iar fiecare dintre acestea este stabilita de catre medic. Unul dintre principalele scopuri consta in hidratarea si mineralizarea organismului. Exista o multime de situatii in care oamenii se simt slabiti si obositi fara un motiv intemeiat, iar in acest caz medicul poate recomanda perfuzia ca solutie pentru a furniza substante nutritive esentiale in organism. Tot la acest capitol, poate fi vorba de administrarea unei perfuzii pentru a se completa proteinele sau componentele sanguine ale unui pacient.
Un alt scop consta in administrarea medicamentelor atunci cand se urmareste un efect prelungit al acestora. De cele mai multe ori, statul la cozi prin clinici si spitale sau mersul periodic la doctor nu reprezinta cea mai buna solutie, mai ales daca pacientul nu necesita ingrijiri speciale si supraveghere stricta. Aici intervine administrarea tratamentelor care se repeta la o anumita perioada de timp prin perfuzii la domiciliu.
De asemenea, o perfuzie poate avea scop depurativ. Pacientului i se administreaza diferite substante pentru ca toxinele din corp sa fie eliminate cat mai rapid. Nu in ultimul rand, alimentarea pe cale parenterala este folosita atunci cand o persoana nu se poate hrani pe cale orala.
Atunci cand vine vorba despre perfuziile la domiciliu, poate fi vorba despre cateva tipuri care se folosesc:
Te-ai intrebat vreodata la ce sunt bune perfuziile la domiciliu? Ei bine, acestea sunt extrem de eficiente pentru atunci cand pacientul nu se poate deplasa la cabinetul medicului sau chiar si pentru atunci cand nu isi doreste acest lucru. O perfuzie la domiciliu este eficienta intr-o multime de situatii. De asemenea, reprezinta una dintre cele mai utilizate optiuni prin intermediul careia pacientii pot beneficia de administrarea substantelor de care au nevoie, fara sa apeleze la un tratament medicamentos. Ele pot fi utile atat in cazuri usoare, asa cum sunt deshidratarea sau raceala cat si in cazuri mai grave, precum urgentele medicale.
Este important sa stii ca perfuziile trebuie intotdeauna sa fie administrate de catre un specialist, indiferent de scopul acestora. Asadar, cand sunt necesare cele la domiciliu? Exista mai multe situatii, insa doctorii recomanda apelarea la perfuzii atunci cand un pacient are nevoie de electroliti, vitamine, suport hidric sau daca necesita un tratament intravenos cu medicamente care nu pot fi administrate pe cale orala.
Una dintre situatii se refera la cazul in care o persoana a urmat un tratament la o clinica, a fost externata, insa este nevoie de continuarea terapiei. Astfel, aceasta se poate face la domiciliu, cu ajutorul perfuziilor pentru o anumita perioada de timp indicata de catre medicul curant.
De asemenea, atunci cand un pacient are nevoie de tratament pe termen lung, poate apela la ingrijiri medicale la domiciliu pentru administrarea perfuziilor. Tot la acest capitol poate fi vorba si despre ameliorarea simptomelor de greata provocate de sarcina sau de alte boli/tratamente. Nu in ultimul rand, perfuziile la domiciliu pot fi utilizate atunci cand o persoana are nevoie de lichide suplimentare care necesita administrarea doar pe cale intravenoasa.
Asadar, atunci cand o persoana are nevoie de servicii medicale la domiciliu sau sunt solicitate de catre aceasta, un asistent medical urmeaza sa se deplaseze la adresa pacientului pentru a efectua procedura. Terapia intravenoasa presupune montarea unei perfuzii prin introducerea unui ac ce este atasat de un tub, intr-o vena a pacientului. Tubul respectiv are legatura directa cu o punga IV in care se afla toate medicamentele necesare pentru organism si prescrise de catre medicul specialist. Acum, lichidul incepe sa curga foarte lent.
Avantajele si dezavantajele perfuziilor la domiciliu
Daca te-ai gandit pana acum sa apelezi la perfuziile la domiciliu, ai luat cu siguranta in calcul si avantajele pe care acestea le au. Ele sunt extrem de importante atunci cand pacientii se afla in imposibilitatea de a ajunge in cabinetul doctorului. Principalul avantaj consta in faptul ca o persoana are posibilitatea de a urma un tratament in confortul propriei case, dar beneficiaza si de desfasurarea procedurii in siguranta, datorita faptului ca este realizata de catre un asistent medical. Mai mult decat atat, perfuziile pentru copii administrate acasa sunt preferate de catre parintii care isi doresc sa stea alaturi de cei mici si sa nu ii lase internati in spital fara un sprijin. Tot la acest capitol se poate mentiona economia de timp. Foarte multe persoane vor sa scape de deplasarile pana la spital sau de statul la coada, iar aceasta este cea mai buna solutie, pentru ca nu este nevoie de deplasare. Acest lucru duce la diminuarea riscului de a contracta infectii intraspitalicesti, atat de intalnite in acest mediu.
De asemenea, pacientul se poate bucura de o vindecare si recuperare mai rapida, din confortul propriei case, in timp ce desfasoara activitati relaxante. Nu in ultimul rand, asistenta medicala la domiciliu presupune accesul rapid la servicii medicale de calitate, accesul mai usor la urmarea tratamentului pentru persoanele din mediul rural, programari rapide si administrari ale perfuziilor sub supravegherea asistentilor specialisti.
In ceea ce priveste dezavantajele este important ca pacientii sa le cunoasca si pe acestea. Printre ele se numara lipsa supravegherii 24/24h ca atunci cand esti internat in spital. De asemenea exista riscul de a aparea diverse situatii precum sunt reactiile adverse dupa ce asistentul medical a parasit locuinta pacientului. Un alt dezavantaj consta in faptul ca interactiunea cu medicul este mult mai redusa.
Asadar, acum stii cum se monteaza o perfuzie, la ce te ajuta ele si care sunt avantajele lor atunci cand sunt folosite in propria casa. Ia in considerare informatiile si sfaturile de mai sus si nu ezita sa apelezi la ingrijiri medicale la domiciliu pentru tine sau copilul tau.