Multe persoane sunt constiente de importanta analizelor uzuale, insa dintr-un motiv sau altul nu ajung sa le si faca, poate din lipsa de timp, din nepasare sau poate ca isi spun ca in acest mod nu vor afla vesti proaste cu privire la starea lor de sanatate. Specialistii sunt de parere ca analizele uzuale trebuie sa fie facute cu constiinciozitate, pentru ca ele pot arata anumite modificari in organism si pot indrepta persoana in cauza catre efectuarea altor investigatii mai aprofundate. Multe afectiuni se manifesta destul de tarziu, atunci cand se intampla sa nu se mai poata face aproape nimic, acest motiv devenind unul suficient pentru cei care vor sa se bucure de o viata frumoasa, plina de sanatate. O lista a prioritatilor vis-a-vis de grija fata de sanatate ar trebui sa fie conceputa in acest mod: 7-8 ore de somn, dieta echilibrata, miscare in fiecare zi si analizele de baza, o data pe an cel putin. In acest mod se va reusi sa se previna diferite afectiuni sau sa se inceapa primele tratamente necesare, nelasandu-se boala sa se agraveze.
In articolul de mai jos vei descoperi informatii generale despre analizele uzuale, despre motivele care trebuie sa determine orice persoana sa le faca, despre pregatirea ce trebuie sa o aiba in vedere in acest sens, dar si despre alte lucruri interesante si putin stiute de multa lume cu privire la rolul analizelor uzuale in stabilirea de catre medic a diagnosticului corect, la cine trebuie sa le faca mai des sau cand sa se faca alte teste medicale in afara de aceste analize de baza. In plus, vei afla ce analize uzuale se fac in functie de varsta, pentru adulti, copii sau femei insarcinate, dar si cum se face interpretarea analizelor uzuale.
Analizele uzuale trebuie sa se faca o data pe an cel putin, pentru a se descoperi care este starea de sanatate a organismului. Desi medicul de familie atrage atentia deseori fiecarui pacient ca in preajma zilei de nastere sa isi faca analizele gratuite, adevarul este ca putini fac acest lucru, din diferite motive, printre care si faptul ca ar trebui sa lipseasca de la serviciu, ca nu vor sa se deplaseze de acasa pana la clinica din comoditate sau pentru ca au alte boli care-i impiedica, poate chiar varsta inaintata, si tot asa.
O solutie la indemana in acest sens este apelarea la o clinica care reuseste sa ofere cu succes servicii extraordinare, si anume recoltarea analizelor la domiciliu, monitorizarea generala a functionarii organismului in scop preventiv sau screeningul unei afectiuni preexistente. Astfel, orice persoana poate sa se bucure de confortul locuintei si de timp castigat pentru a face alte lucruri importante.
De obicei, medicul de familie recomanda realizarea acestor analize pentru un control de rutina, dar acest lucru are lor si atunci cand are anumite suspiciuni cu privire la starea de sanatate a pacientului sau. Analizele uzuale ofera ajutor substantial medicului care:
Recomandarea cea mai buna de a face analizele este o data pe an, iar medicul de familie sugereaza cea mai buna perioada ca fiind ziua de nastere a pacientului. In acest fel persoana in cauza se poate evalua, sa vada daca totul este bine sau nu. Practic, rolul efectuarii analizelor uzuale in fiecare an este acela de a preveni aparitia unor boli, de a identifica din timp anumite afectiuni si de a salva vieti. Analizele uzuale difera in functie de varsta, existand unele teste suplimentare, ce trebuie facute dupa 40 de ani de exemplu. Specialistii sunt de parere ca dupa o anumita varsta si, mai ales, daca pacientul sufera de anumite afectiuni, analizele ar trebui realizate de doua ori pe an, nu doar o data.
Analizele uzuale sunt cele ce se refera la biochimie (glicemie, colesterol, fractiile lipidice, ureea, creatinina, transaminazele hepatice, calcemia, magneziemia, fierul, acidul uric, ionograma, hemoglobina glicata), la hematologie (hemoleucograma completa, timpii de sangerare, de coagulare, Quick, calcularea INR), la examenul de urina (sediment si sumar). Exista situatii in care analizele trebuie repetate sau realizate mai frecvent: persoana are simptome neobisnuite si persistente, vrea sa-si imbunateasca sanatatea, i-au iesit analizele la limita si are nevoie de repetarea lor. In afara de aceste analize se mai pot face si ale teste medicale, cum ar fi markerii enzimatici, teste pentru boli cu transmitere sexuala etc.
Analizele uzuale sunt, de regula, cele referitoare la sange, ele fiind o modalitate excelenta de a evalua starea de sanatate si de a urmari evolutia unei stari patologice. Pregatirea pacientului inainte de aceste analize presupune:
Sangele trebuie recoltat dimineata (exceptie situatiile speciale cerute de medic), fara sa se consume alimente solide sau lichide. Comunicarea cu medicul trebuie sa fie sincera, iar pacientul sa recunoasca in cazul in care a baut sau a mancat ceva, pentru ca se vor reprograma analizele, in asa fel incat rezultatul sa fie concludent. Dupa ce s-a realizat recoltarea, se poate manca sau bea fara probleme.
Multe afectiuni se manifesta destul de tarziu, iar tratamentele nu mai dau intotdeauna rezultate bune. Astfel, in fiecare an trebuie facute analizele uzuale pentru a sti exact unde este o problema. Testele de care va fi nevoie depind in mare masura de varsta, sanatate, sex, factori de risc. Se va tine cont de istoricul familial si stilul de viata.
In functie de varsta adultilor se vor face anumite analize. Astfel, un adult cu varsta intre 18 si 39 de ani trebuie sa faca hemoleucograma, glicemia, VSH-ul, profilul grasimilor, transaminazele, ureea, creatinina, sideremia, calciul, magneziul, sumarul de urina, teste pentru depistarea bolilor cu transmitere sexuala, ecografie de abdomen, EKG, examen stomatologic, oftalmologic, dermatologic, testarea auzului, iar pentru femei se recomanda control ginecologic, analiza secretiilor vaginale, testarea Babes-Papanicolau, ecografie de san, sonoelastografia.
Intre 39 si 49 de ani, la analizele mai sus mentionate se mai adauga si altele: TSH, FT4, proteina C reactiva, colonoscopie, mamografie pentru femei, iar barbatii PSA-ul, spirometria si radiografia pulmonara pentru fumatori, teste oftalmologice pentru presbitism, osteodensitometria (la recomandarea medicului). Dupa implinirea varstei de 50 de ani se vor adauga alte analize uzuale: profilul hormonal sexual, hemograma completa, panoul de lipide, teste legate de functia tiroidiana, de nivelul de vitamina B12, hemoglobina glicata si nivelul insulinei, iar dupa 60 de ani audiograma, panoul de lipide si altele.
Analizele uzuale pentru copii (0-18 ani) sunt:
Din momentul nasterii copilul incepe sa fie supravegheat de medicul pediatru, care, de regula, nu recomanda analize pentru acesta decat in cazul in care are anumite simptome (paloare, lipsa apetitului, cearcane, somnolenta, apatie, infectie respiratorie etc.). Din momentul in care copilul intra in colectivitate (1-2 ani la cresa, 3 la gradinita, 6-7 la scoala) este important sa i se faca unele analize obligatorii.
Pe durata sarcinii sanatatea femeii este foarte importanta, aceasta influentand decisiv sanatatea copilului din burtica. Monitorizarea femeii si a fatului, investigatiile de laborator, analizele si testele sunt esentiale. Investigatiile din primele saptamani sunt obligatorii. Unele sunt absolut necesare, altele au caracter preventiv si mai exista o categorie de analize care se fac in functie de istoricul medical al mamei. Printre analizele ce se pot cere gravidelor se numara:
Daca femeile au varsta de peste 35 de ani, medicul poate cere analize, precum:
Interpretarea analizelor uzuale este esentiala si o poate face doar medicul. In ultima vreme tot mai multi romani incearca sa descifreze singuri rezultatele obtinute in urma analizelor, considerand ca pot trece peste parerea competenta a doctorului, deoarece Internetul are raspuns la toate. Adevarul este ca aceasta practica ramane o greseala tot mai frecventa, care poate duce, uneori, chiar la decesul persoanei in cauza. Valoarea anormala a analizelor se interpreteaza intr-un anumit context, ce nu poate fi cunoscut decat de un specialist care a studiat in acest sens si are cunostinte adecvate.
Astfel, este bine de stiut, totusi, cateva lucruri generale in vederea interpretarii analizelor uzuale:
In concluzie, analizele uzuale dezvaluie informatii foarte utile referitoare la starea de sanatate a oamenilor, asa ca nu trebuie evitate de nimeni. Pentru a obtine valori cat mai aproape de real este bine sa fie luate anumite masuri, cum ar fi pregatirea adecvata a pacientului in vederea recoltarii analizelor, dotarea laboratorului in care sunt efectuate cu aparatura moderna, interpretarea corecta de catre medicul de familie sau de catre specialist.
Incontinenta urinara este o problema care se refera la scurgerile de urina ce apar intre urinarile obisnuite. Studiile efectuate au demonstrat faptul ca femeile au risc de a avea o astfel de afectiune medicala de cinci ori mai mare decat reprezentantii sexului masculin. Incontinenta poate sa apara in diferite momente, cum ar fi, de exemplu, urcatul scarilor, rasul cu pofta, sughitul, ridicarea unor greutati mai mari sau atunci cand sunt consumate diferite medicamente ce actioneaza ca diureticele. Din pacate, aceasta problema este foarte des intalnita la oameni de pe intreg Globul, scazand foarte mult calitatea vietii acestora si influentand negativ activitatea lor zilnica, indiferent ca este vorba despre cea de la serviciu sau despre cea personala.
In articolul de mai jos vei descoperi ce este incontinenta urinara, care sunt cauzele, factorii de risc, simptomele, modul de diagnosticare, complicatiile ce pot aparea, vei afla cate tipuri de incontinenta urinara exista si cum se trateaza aceasta problema. In plus, vei sti cum sa previi incontinenta si cum sa ingrijesti o persoana care se lupta cu o astfel de problema medicala.
Incontinenta urinara este un simptom ce poate sa atraga atentia ca a aparut o disfunctie a vezicii urinare, manifestandu-se ca o pierdere de urina intre mictiunile propriu-zise, care sunt controlate. Fenomenul apare la femei si barbati deopotriva, mai ales dupa o anumita varsta, iar cauzele pot fi diverse.
Vezica trebuie sa depoziteze urina produsa de rinichi pana in momentul in care are loc mictiunea. O persoana care nu sufera de incontinenta urinara are o vezica cu un muschi relaxat, sfincterele uretrei fiind inchise (urina nu se scurge). Creierul este cel care controleaza vezica urinara, aceasta raspunzand la comenzile pe care le primeste. Daca se intampla sa nu se mai controleze voluntar sfincterul extern, atunci vor aparea scurgeri de urina, evident ce nu pot fi gestionate.
In functie de frecventa acestui simptom se pot identifica diferite cauze ale acestei probleme medicale:
Uneori, se poate intampla ca in cazul anumitor persoane sa poata sa apara mai des incontinenta urinara. Astfel, un factor de risc poate sa fie considerat sexul. Se stie deja faptul ca femeile pot sa sufere de incontinenta urinara mai mult decat barbatii din cauza nasterilor, a menopauzei, a sarcinii sau a anatomiei specifice. De asemenea, barbatii cu probleme la prostata au un risc mai mare de a suferi de incontinenta urinara decat cei care nu sufera de astfel de afectiuni medicale.
Un alt factor de risc poate fi considerat varsta, seniorii suferind mai mult de incontinenta urinara decat cei tineri. Muschii vezicii slabesc, iar acest lucru va duce, evident, la pierderea din putere si elasticitate. Pierderile de urina incep sa devina un obicei in viata lor. Nu pot fi uitate nici excesul ponderal si kilogramele in plus punand presiune asupra muschilor pelvini si ducand la slabirea lor, sau fumatul.
O persoana care sufera de incontinenta urinara va avea diferite simptome si semne, printre care se numara:
Medicul diagnosticheaza incontinenta urinara stabilind initial natura acestei probleme, deoarece nu de putine ori se poate intampla sa existe o combinatie de factori declansatori. Astfel, pacientul trebuie sa urmareasca situatia, tinand un calendar intr-un carnetel pentru o perioada specificata de medic. Va mai fi nevoie de ecografie abdominala, sumarul de urina, urocultura, cistoscopia, CT sau RMN.
Printre complicatiile incontinentei urinare pot fi mentionate:
In functie de cauze si de diferentele intre simptome exista mai multe tipuri de incontinenta urinara: incontinenta de stres, imperioasa, mixta, din preaplin. Specialistii nu o considera o boala in sine, dar pentru a reusi sa fie rezolvata o astfel de problema se impune diagnosticarea exacta a tipului de incontinenta de care sufera o persoana pentru a se putea oferi tratamentul adecvat.
Acest tip de incontinenta apare in anumite momente, atunci cand persoana in cauza tuseste, rade puternic sau are o presiune puternica pe abdomen, respectiv pe vezica urinara. Cantitatea de urina eliminata este mica, pierderile putand avea loc si atunci cand muschii vezicii nu se contracta si nu e nevoie de mers la toaleta. In general, spun specialistii, o astfel de incontinenta urinara apara mai ales la femeile care au nascut natural, iar sfincterul urinar si muschii pelvieni nu mai sustin vezica. La barbati apare aceasta problema daca au suferit o operatie de prostata sau o fractura in zona muschilor pelvieni. Incontinenta de stres mai poate sa apara daca exista probleme respiratorii, precum emfizemul sau fibroza chistica.
Se mai numeste si vezica hiperactiva, aparand atunci cand vezica nu este plina, dar persoana in cauza are nevoie la toaleta. Acest tip de problema apare la femei si la barbati in aceeasi masura, manifestandu-se prin faptul ca se pierde o cantitate de urina pana se ajunge la toaleta. De regula, vezica hiperactiva afecteaza foarte mult viata sociala si pe cea de zi cu zi.
In incontinenta imperioasa corpul nu poate opri contractiile involuntare ale muschilor vezicii urinare. Acest lucru poate fi din cauza unor probleme neurologice, ale coloanei sau nervilor care ajung in zona. In urma unui studiu s-a demonstrat faptul ca intre 40-60% dintre persoanele care au ajuns in spital cu atac vascular cerebral se confrunta aproape de fiecare data cu incontinenta imperioasa.
Apare cand vezica nu se goleste de tot, iar pierderile de urina apar chiar daca persoana in cauza nu are nevoie sa mearga la toaleta. La barbati apare pentru ca fluxul urinei este blocat din cauza prostatei marite. La femei apare cand muschii vezicii urinare nu functioneaza eficient sau cand are loc prolaps de uter.
Apare cand vezica nu se goleste de tot, iar pierderile de urina apar chiar daca persoana in cauza nu are nevoie sa mearga la toaleta. La barbati apare pentru ca fluxul urinei este blocat din cauza prostatei marite. La femei apare cand muschii vezicii urinare nu functioneaza eficient sau cand are loc prolaps de uter.
Fiecare tip de incontinenta urinara inseamna si alegerea unei strategii de tratament anume. Medicul specialist va fi cel care va stabili schema de tratament, tinand cont si de varsta persoanei si de starea generala de sanatate. Uneori poate fi vorba despre o combinatie de tratamente, alteori trebuie sa se trateze afectiunea care poate ca a dus la aparitia incontinentei.
Medicul specialist stabileste ce tip de incontinenta urinara are pacientul, apoi decide daca va fi vorba despre un tratament invaziv, non-invaziv sau medicamentos. Cele mai recomandate medicamente in tratarea incontinentei urinare sunt anticolinergicele, mirabegron, blockerii alfa, estrogenul topic. Alte forme de tratament medical sunt: inserturile uretrale, inelul vaginal, injectarea de botox in muschii vezicii, folosirea de absorbante sau purtarea unui cateter. Atunci cand alte forme de tratament nu au dat rezultat, se poate trece la interventia chirurgicala (sling uretral, suspensia gatului vezicii urinare, sfincterul artificial).
Incontinenta usoara sau moderata poate fi rezolvata prin antrenarea muschilor pelvieni pentru imbunatatirea sfincterului uretral (exercitiile Kegel pot fi realizate de barbati si de femei, fara probleme - abtinerea de la urinare timp de 10 secunde, relaxarea alte 10 secunde, apoi runde de 5-10 contractii zilnice), prin sedinte de stimulare electrica a vezicii urinare, biofeedback (fizioterapeutul ajuta pacientul sa isi dea seama ce muschi trebuie sa incordeze si recomanda un program personalizat de exercitii), urinare la anumite ore, evitarea efortului fizic, modificarea dietei, hidratarea cand se instaleaza senzatia de sete, renuntarea la fumat si alcool, scaderea in greutate, monitorizarea glicemiei.
Prevenirea incontinentei urinare este o necesitate, desi nu intotdeauna poate fi pusa in practica. Specialistii recomanda o greutate optima pentru varsta si stilul de viata al persoanei in cauza, practicarea exercitiilor pentru intarirea muschilor vezicii urinare, limitarea consumului de substante care irita vezica, consumul de alimente bogate in fibre, sa se renunte la fumat.
De precizat este faptul ca incontinenta urinara nu poate fi prevenita, ci tratata imediat ce au aparut chiar si primele simptome, iar tratamentul va tine cont de gradul de complexitate, de durata, de functiile renale, reproducatoare, de unele afectiuni sau interventii chirurgicale din zona pelvina.
Tratamentul trebuie luat in timp pentru a-si face efectul. Desi multi oameni se simt rusinati cand vine vorba despre acest subiect, adevarul e ca isi fac griji degeaba si ca nu e nimic rusinos intr-o problema medicala. Este important sa caute ajutor, indiferent ca este vorba despre femei, barbati sau copii, deoarece incontinenta urinara poate fi tratata si poate imbunatati viata. Este importanta diagnosticarea timpurie, luarea tratamentului si incurajarea permanenta a persoanei afectate de aceasta problema medicala.
Ingrijirea unei persoane care sufera de urinare involuntara poate fi uneori dificila, asa ca specialistii recomanda un ton optimist, pozitionarea unei bare la toaleta pentru a facilita accesul, folosirea muzicii relaxante, realizarea unui program de mers la toaleta etc. Foarte important de retinut este si faptul ca se poate apela la personal calificat pentru a avea grija de persoane aflate intr-o astfel de situatie, care au o varsta inaintata sau care sufera si de alte afectiuni medicale si sunt imobilizate la pat. Astfel de servicii medicale, fie ca este vorba despre servicii de toaletare si igiena sau despre servicii de infirmerie, pot face mult mai usoara viata pacientilor, dar si a familiilor lor, asa ca nu este deloc o greseala sa se apeleze cu incredere la cei care le pun la dispozitie.
In concluzie, cei care se confrunta cu o astfel de problema medicala trebuie neaparat sa ceara sfatul medicului si sa inceapa sa tina cont de recomandarile acestuia sau de indicatiile cu privire la strategia si tratamentul pe care trebuie sa le urmeze, in asa fel incat sa aiba o viata mult mai buna.
Analizele de sange sunt frecvent folosite de catre medici pentru a diagnostica si urmari evolutia unor stari patologice, dar si in controale de rutina.
Sangele trebuie recoltat de la pacient si trimis la laborator. Despre cum si de ce se recolteaza sangele vom vorbi in acest articol.
La om, volumul sanguin constituie cca. 7% din greutatea totala a corpului (4,9 litri pentru o greutate medie de 7O kg). Sangele realizeaza aportul de substante energetice si plastice (acizi grasi, glucoza, aminoacizi etc.), saruri minerale, apa si oxigen la nivel celular. Tot prin sange sunt transportate si produsele rezultate din metabolizarea celulara - acid uric, uree, amoniac, CO2 etc.
Analizele de laborator:
Punctie venoasa - punctia venelor de la plica cotului (bazilica sau cefalica) sau orice alta vena accesibila.
Punctie capilara – punctia lobului urechii, punctia pulpei degetului, punctia halucelui sau a calcaiului la copil.
De competenta medicului sunt punctiile din artere (femurala, humerala, radiala, cubitala, carotida) si din cordon ombilical sau scalp (la fat si nou nascut).
Recoltarea probelor de sange este o procedura medicala comuna. Sangele se recolteaza pentru examene de laborator:
Conteaza tehnica folosita in recoltare (cu sistem seringa, cu sistem Vacutainer ®, tehnica recoltarii sangelui capilar) si pregatirea pacientului.
Fiecare etapa poate afecta calitatea probelor si influenta rezultatele. Daca exista conditii speciale (spre exemplu, recoltarea se face la anumite ore) pacientul trebuie informat din timp. In functie de analizele cerute de medicul specialist, poate fi necesara recoltarea unei singure probe sau a probelor multiple.
Factori care pot influenta rezultatele analizelor sunt ingestia alimentelor inainte de recoltare, consumul de alcool, efortul fizic intens, ciclul menstrual, infometarea, interventiile chirurgicale, fumatul in dimineata recoltarii, medicatia (contraceptive orale, metronidazol etc.), aplicarea prelungita a garoului.
Sistemul Vacutainer® este o metoda folosita in recoltarea de sange pentru analize medicale de laborator. Sangele este recoltat in sisteme de recolta tip vacutainer prin punctie venoasa. Vacutainerele sunt sisteme inchise, vacuumate, de unica folosinta. Pacientul este asezat intr-o pozitie confortabila si se pregateste zona din care urmeaza sa fie recoltate probele. Pozitia este in sezut, cu bratul intins in linie dreapta pe suportul special al scaunului de recoltare.
Pe masuta de recoltare se asaza intr-o tavita materialele necesare efectuarii punctiei si recoltarii:
Daca recoltarea sangelui se face la domiciliu, personalul medical trebuie sa dispuna de toate materialele necesare si sa lucreze in conditii de asepsie perfecta.
Sistemele de recoltare a sangelui tip Vacutainer® respecta urmatorul cod de culori:
Ordinea recomandata pentru utilizarea sistemelor de recoltare tip Vacutainer® la recoltarea de sange venos la acelasi pacient este:
Daca nu se recolteaza hemocultura, ordinea recoltarii probelor de sange este urmatoarea:
Pacientul trebuie sa fie pregatit psihic si fizic pentru recoltare.
Metoda de recoltare Vacutainer® foloseste o tehnica diferita de a altor metode:
Recoltarea sangelui se face direct in tub. Sangele nu se recolteaza in seringa pentru a fi transferat apoi in tub (exista risc de coagulare sau hemoliza, si atunci proba devine improprie pentru analiza). Dupa recoltare, acul se arunca in cutie (cutie galbena din plastic pentru deseuri medicale intepatoare si taietoare, marcata cu simbolul pentru risc biologic). Personalul medical isi scoate manusile si isi spala mainile.
Probele recoltate sunt trimise la laborator in conditii de siguranta pentru a nu influenta in niciun fel rezultatele. Se tine cont de temperatura (unele analize necesita pastrarea vacutainerelor la rece, altele la temperatura corpului), de lumina, de timpul admis inainte ca probele sa fie procesate.
Transportul probelor de la punctul de recoltare pana la laborator se face in cutii inchise cu capac sau in genti termoizolante. De la recoltarea probelor si pana la primirea lor de catre laborator nu trebuie sa treaca mai mult de patru ore. In situatii speciale, in care analizele se efectueaza in regim de urgenta, transportul se face imediat dupa recoltare. Recipientele probelor in regim de urgenta vor fi marcate cu un marker de culoare rosie cu cu litera U.
Laboratorul poate respinge probele daca sunt recoltate in specimene improprii sau fara conservanti adecvati, daca sunt recoltate in cantitate insuficienta, daca sunt probe stocate/transportate inadecvat sau probe hemolizate. In acest caz, se va repeta recoltarea.
Acele pot fi mai usor suportate cand recoltarea se face la domiciliu. Daca pacientul nu poate ajunge la centru, din varii motive, personalul medical poate veni acasa.
Recoltarea venoasa se poate face in confortul casei pacientului, in deplina siguranta. In cazul monitorizarii generale in scop preventiv sau in cazul necesitatii unui screening pentru o afectiune existenta, pacientului beneficiaza de asistenta personalului calificat in recoltarea probelor si in interpretarea rezultatelor. Pentru interpretarea analizelor, medicul tine seama de valorile normale stabilite statistic si contextul existent. In functie de varsta, sexul si istoricul sanatatii pacientului, interpretarile pot fi diferite. Totul se desfasoara in conditii de siguranta, in confortul propriu. Personalul medical se deplaseaza oricand la domiciliu. Pacientul castiga timp si trece mai usor prin procedura.
Consumul de apa este recomandat, dar cel de cafea, sucuri sau alte alimente nu este, acesta putand influenta negativ rezultatul analizelor. Pacientul trebuie sa vina doar cu curaj. Echipa vine cu toate materialele, consumabilele si aparatura necesara in vederea recoltarii probelor in conditii optime.
Dureaza cateva minute, dar sunt atat de multe in spatele acestei proceduri. Personal calificat, tehnici si metode, o ordine stabilita, conditii de siguranta pentru pacient si probele recoltate. Daca te temi de spitale, daca sanatatea nu-ti permite sa ajungi intr-un centru de recoltare, ia in calcul ingrijirile medicale la domiciliu pentru adulti si copii. Si celor mici li se pot recolta probe pentru analize medicale pentru copii la domiciliu. Ai grija de sanatatea ta si a familiei tale!
Acest articol este pur informativ si nu inlocuieste sfaturile unui medic. Situatiile difera de la caz la caz. Cere medicului specialist informatii legate de conditiile de recoltare. In cazul in care urmezi un tratament, este bine sa mentionezi acest lucru. Medicul iti va spune daca este necesar sa opresti medicatia o perioada sau este suficient sa informezi personalul medical de la centru.
Pielea este cel mai mare organ al corpului. Formează o barieră protectoare față de mediul înconjurător care poate fi periculos uneori. Ține la distanță patogenii de genul bacteriilor și virusurilor. În același timp, menține mediul interior al organismului în condiții optime de hidratare și temperatură. Orice lovitura sau zgarietura poate fi o poarta deschisa pe care bacteriile pot intra si cauza inflamatii si infectii locale sau generale - septicemia.
În cazul rănilor ce sunt pe o suprafață mai mare de 10% din suprafața corpului, pericolul asupra vieții este iminent. De aceea este nevoie de tratament corespunzator imediat în cazul oricărei deteriorări ce are loc la nivelul pielii. Pentru ca daca se pierd prea multe fluide, ranile pot ajunge incompatibile cu viata.
Pentru a incerca sa previi astfel de situatii de nedorit, iata cateva informatii esentiale despre tipurile de plagi care pot aparea, fazele in care se produce vindecarea si tratamentul necesar pentru fiecare.
O plaga este o ruptura a structurii și functionarii anatomice normale. Orice rana deschisa care rupe structura anatomica normala, orice impiedica organismul sa functioneze normal din punct de vedere anatomic se poate considera o plaga. Ea rezulta printr-un proces patologic care incepe in interiorul sau exteriorul organului vizat. Plăgile acute pot avea o durată de până la un an până se vindecă în mod complet. Adică până în momentul în care este din nou susținută integritarea structurală și funcțională din punct de vedere anatomic. Plăgile cronice au o durată de vindecare mult mai mare și, de obicei, exista alti factori care impiedica vindecarea rapida. De exemplu, diabetul incetineste coagularea sangelui si vindecarea ranilor, iar plagile pot deveni cronice. Structura si functionalitatea normala din punct de vedere anatomic se restabileste intr-un timp foarte indelungat.
Plagile in functie de rana se pot clasifica în 5 categorii.
Inciziile - Acestea sunt cele mai superficiale plagi. Cauzeaza daune minore tesuturilor si de aceea apar mici intreruperi de sange la nivelul circulatiei acestuia in organism. Cel mai probabil, sunt lezate vase mici de sange. Aceste incizii se vindeca repede, mai ales daca se foloseste sutura. In mod ideal, se inchid dupa 6 ore.
Forta de forfecare - Plagile cauzate de o anumita forta de forfecare care desprinde pielea de pe o parte a corpului provoaca daune minore pielii, insa daune majore la nivelul vascularizatiei si tesuturilor moi. Aceste rani apa in urma unor accidente de genul roata unui autovehicul trece peste piciorul unei persoane. Incapacitatea de a recunoaste o astfel de plaga severa va duce la necroza pielii si a tesuturilor subcutanate si astfel va aparea riscul de infectii si rana va intarzia sa se vindece. A identifica daca pielea despinsa este viabila sau nu poate fi dificil. Taiarea pielii poate determina daca ceasta mai pote fi folosita pentru ca membrul lezat sa se poata vindeva. Daca dupa taiere aceasta sangereaza cu sange de culoare rosu aprins, inseamna ca mai este viabila. O alta modalitatea de a decide calitatea pielii este folosirea substantei de contrast. Locurile in care aceasta se vede prezinta piele viabila. Tot ce este pe langa trebuie eliminat. Toate acestea, plus curatarea si dezinfectarea pielii despinse si a plagii sunt cruciale inainte de sutura. In caz contrar, pot aparea infectiile.
Forta de strivire - Ranile provocate de o forta de strivire cauzeaza imediat moartea celulara si produc deteriorari uriase la nivelul vascularizarii. Tesuturile care au fost expuse unei asemenea forte de strivire vor necesita excizia sau debridarea plagii. In aceste tipuri de plagi, faptul ca nervii si vasele de sange trebuie reconectate la restul corpului poate duce la ingreunarea procesului de vindecare. Este dificil sa determini viabilitatea tesuturilor subcutanate intr-un accident ce presupune forta de strivire. De aceea este nevoie de o nou operatie de verificare la 24-48 de ore de la prima operatie de reconstituire. Numai asa, medicul chirug poate determina daca au ramas sau nu tesuturie non viabile. Pentru ca daca acest lucru s-a intamplat, cresc sansele de infectii.
Arsuri - Arsurile se clasifica in functie de marime, luand in considerarea suprafata corpului, si in functie de cat de afectata e piele in adancimea ei. Suprafata arsurii este importanta deoarece pierderile de fluide prin straturile epidermei poate fi foarte severa. Ca o regula generala, arsurile pe o suprafata mai mare de 10% din suprafata corpului – la copii – si 15% din suprafata corpului – la adulti – cer resuscitari intravenoase pentru a echilibra pierderile de fluide. Adancimea arsurii este, si ea, un factor important. In functie de asta depinde vindecarea plagii in termeni de durata in timp si formarea cicatricilor. Plagile superficiale provocate de arsuri – acelea care afecteaza epiderma si dermul capilar – se vor re-epiteliza in termen de 10 zile, fara a lasa cicatrici semnificative. Pe de alta parte, plagile provocate de arsuri care afecteaza dermul reticular pot dura pana la 21 de zile sau mai mult sa se vindece, lasand cicatrici serioase pe piele. Acestea sunt denumite arsuri dermice profunde. Arsurile mai adanci, cu o dimensiune de cel putin 3 cm in diametru necesita curatarea zonei de tesuturile moarte si sutura. Unele cazuri pot fi atat de grave, incat singura solutie este grefa de piele.
Contaminare - Plagile se mai clasifica din punct de vedere al contaminarii: cat sunt de contaminate cu bacterii sau cat sunt de sterile. In general, inciziile si arsurile sunt sterile pentru aproximativ 6 ore de la ranire. In schimb, daca nu se iau masuri pentru curatarea si pansarea lor, acele zone ale pielii vor fi contaminate cu bacterii. Asadar, tratamentul initial este curatarea ranii folosind ustensile sterile sau aplicarea unui antiseptic inainte de bandajare. Alte rani, cum ar fi cele din momentul muscaturii unui caine sau acele rani care fac contact direct cu pamantul si murdaria, pot fi contaminate pe loc. Este impetuos necesar ca aceste rani sa fie curatare de orice agent patogen pentru a diminua cat mai mult riscul de a se dezvolta infectiile.
Plagile acute sunt acelea care au mai putin de 6 ore. Sunt, de cele mai multe ori, inca sterile. Dar acest lucru trebuie verificat, nu asumat direct.
Plagile devine subacute daca ranirea s-a petrecut in urma cu mai mult de 6 ore, dar mai putin de 5 zile. In acest timp, poate avea loc colonizarea bacteriana daca plaga nu este ingrijita corespunzator. Trebuie spalata si curatata, dupa care trebuie aplicat un pansament protector.
Dupa ce trec 5 zile de la ranire, plagile sunt colonizate cu bacterii si sunt considerate cronice. Ele trebuie neaparat debridate.
In functie de cat sunt de adanci in piele, ranile se clasifica in rani superficiale, rani dermice profunde si rani profunde in totalitate.
Rani superficiale - Acestea sunt ranile in care doar epiderma si dermul papilar sunt afectate. Ele se vindeca prin epitelizare cu ajutorul unitatilor pilosebacee precum glandele sebacee, glandele sudoripare si foliculii de par. Nu raman cicatrici. In general, se vindeca in termen de aproximativ 10 zile daca se previn infectiile si daca rana este ingrijita intr-un mediu corespunzator.
Rani dermice profunde - Acestea se vindeca printr-o combinatie de epitelizare si formare de cicatrici. Termenul este de 10-21 zile.
Rani profunde in totalitate - Ele sunt acele rani care trec de straturile pielii si pot ajunge pana la deteriorarea muschilor sau mai departe. Se vindeca in doua etape: vindecarea primara – care are loc prin sutura – si vindecarea secundara – cand rana nu este inchisa de tot si se lasa loc pentru epitelizare si contractia plagilor.
Plagile cronice afecteaza aproximativ 20 milioane de persoane in lumea intreaga. Costul anual pentru tratamentul lor este estimat la peste 31 milioane de dolari. Multi sunt factorii care contribuie la intarzierea vindecarii unei rani: diabetul, defecte neurologice, insuficienta vasculara, deficit nutritiv, imbatranirea si infectiile. Dintre acestea, infectiile reprezinta un factor major si cer tratament imediat.
Exista 3 stadii ale infectarii in care apar unele simptome care sa te anunta ca este vorba despre o plaga infectata:
Semnele unei infectii includ febra mare, eritem, edem, durere puternica, drenaj purulent abundent. Cu toate acestea, la unii pacienti, cei debilitati, simptomele infectiei ranilor cronice sunt mai dificil de detectat deoarece sunt indirecte. Acestea pot include pierderea poftei de mancare, stare permanenta de rau sau scaderea glicemiei – in cazul persoanelor cu diabet.
Vindecarea unei plagi este un proces dinamic ce implica mai multi mediatori solubili, o varietate de celule si matrice extracelulare. Acestea sunt implicate in diferitele faze ale procesului de vindecare, incluzand coagularea, inflamarea, fibroplazia, depunerea de colagen, epitelizarea si formarea cicatricilor. In cazul unei operatii, ingrijirea postoperatorie este cruciala.
Procesul vindecarii unei plagi deschise se poate imparti in 4 faze. Acestea, de obicei, se suprapun. In cat timp se vindeca o plaga – asta depinde mult de tipul plagii si de cat este de superficiala sau nu.
Hemostaza - Acesta este procesul prin care o plaga se inchide prin coagulare. Apare atunci cand sangele se scurge din corp. Vasele sangvine se strang si redirectioneaza fluxul sangvin. Trombocitele se aduna impreuna pentru a sigila plaga din peretele vaselor de sange. In final, are loc coagularea. In procesul de coagulare, apar niste fire de fibrina care sunt ca un fel de sutura pentru vasele de sange. Aceasta etapa are loc foarte repede. Trombocitele adera la suprafata subendoteliului in cateva secunde, iar firele de fibrina isi fac treaba in aproximativ 60 de secunde. Pe masura ce acestea activeaza, sangele se transforma din lichid in gel datorita procoagularii si eliberarii de protrombina. Formarea unui tromb, sau cheag, mentine trombocitele si celulele sangvine in zona ranii si este un factor important in procesul vindecarii. Problema cu trombii apare daca acestia se dezlipesc de pe peretele vasului de sange si ajung in sistemul circulator. Pot provoca accidente vasculare, embolii pulmonare sau infarct.
Inflamatia - Faza inflamatorie incepe imediat dupa ce are loc ranirea, atunci cand sangele se scurge prin deschizatura ranii. In aceasta faza apar umflaturile locale. Inflamatia este cea care are control asupra sangelui si previne infectia. In timpul fazei inflamatorii, celulele deteriorate, agentii patogeni si bacteriile sunt indepartate din zona ranii. Celulele albe din sange creaza umflaturile, senzatia de caldura, durerea si roseata care se observa in aceasta etapa de vindecare a plagilor deschise. Inflamatia este naturala in procesul de vindecare. Este normal sa apara. Devine problematica atunci cand dureaza foarte mult timp pana trece.
Proliferarea - Aceasta etapa se observa atunci cand rana este reconstruita cu tesut nou format din colagen si matrice extracelulara. Rana se contracta in timp ce se formeaza tesuturi noi. Mai mult, trebuie sa se reconstruiasca o noua retea de vase sangvine pentru ca este important ca tesutul de granulatie sa primeasca suficient oxigen pentru a se vindeca optim. Cand vindecare are loc in mod normal, tesutul de granulatie este roz sau rosu si are o textura neuniforma. In plus, acesta nu sangereaza usor. Daca are o culoare inchisa, acest lucru poate fi semnul unei infectii. La finalul acestei etape, celulele epiteliale reapar la suprafata ranii. Pentru ca epitelizarea sa aiba loc in mod corect, tesutul trebuie mentinut umed.
Maturarea – sau epitelizarea si formarea cicatricilor - Denumita si etapa de remodelare, faza de maturare este atunci cand colagenul este remodelat si rana se inchide complet. Celulele care au fost folosite pentru repararea ranii, si care nu mai sunt necesare, sunt indepartate prin moarte celulara. Legaturile incrucisate de colagen reduc grosimea cicatricii. In general, remodelarea incepe la aproximativ 21 de zile dupa leziune si poate continua cateva luni sau chiar un an. Chiar daca plaga ce a fost dechisa s-a vindecat complet, piele va ramane mai sensibila in locul acela.
Plaga deschisa nu se refera doar la loviturile si zgarieturile care pot fi la ordinea zilei, mai ales in perioada copilariei. Cu toate acestea, in randurile care urmeaza vor fi prezentati pasii in tratamentul plagilor. In cazurile unor plagi adanci sau mai grave decat simplele lovituri de zi cu zi, recomandarea este sa mergi la spital ca acestea sa fie tratate de catre cadrele medicale. Poti apela si la serviciile noastre de ingrijire a plagilor la domiciliu, o data ce ai trecut pe la spital si ai primit recomandari.
Verifica gravitatea plagii - Daca aceasta este adanca, incearca sa opresti sangerarea prin presare puternica. Daca dupa cateva minute nu reusesti sa o opresti, atunci trebuie sa ajungi la urgenta sau sa chemi o ambulanta. Daca sangerarea se opreste, atunci poti urma pasii de mai jos.
Curata suprafata ranii - In primul rand, spala-te bine pe maini cu apa si sapun. Acest lucru este valabil inainte de a pune mana pe orice rana. Apoi curata rana cu apa calduta si sapun. Dupa aceea, poti pune apa oxigenata pe un pansament si poti continua sa cureti bine de tot rana.
Daca rana sangereaza putin, pune presiune pe ea pana la oprirea sangerarii si inca 2-3 minute dupa ce aceasta s-a oprit.
Bandajeaza rana - Aplica un strat subtire de solutie dezinfectanta pe rana. Daca este o plaga minora, o poti lasa descoperita, la aer. Altfel, trebuie sa acoperi plaga cu un pansament steril si bandaj. Schimbarea pansamentului trebuie sa aiba loc zilnic sau chiar mai des daca se murdareste.
Urmareste zilnic rana pentru a depista urmele unei posibile infectii.
In concluzie, plagile sunt rani de diferite tipuri, mai superficiale sau mai adanci si trebuie sa li se acorde o atentie deosebita. Trebuie sa stim sa recunoastem tipul de plaga si semnele unei infectii pentru a putea actiona intotdeauna din timp si a nu lasa plaga sa se infecteze. O infectie severa poate fi incompatibila cu viata.