Incontinența urinară - Ce trebuie să știi despre o problemă ce afectează bărbații și femeile deopotrivă

Incontinența urinară este o problemă care se referă la scurgerile de urină ce apar între urinările obișnuite. Studiile efectuate au demonstrat faptul că femeile au risc de a avea o astfel de afecțiune medicală de cinci ori mai mare decât reprezentanții sexului masculin. Incontinența poate să apară în diferite momente, cum ar fi, de exemplu, urcatul scărilor, râsul cu poftă, sughițul, ridicarea unor greutăți mai mari sau atunci când sunt consumate diferite medicamente ce acționează ca diureticele. Din păcate, această problemă este foarte des întâlnită la oameni de pe întreg Globul, scăzând foarte mult calitatea vieții acestora și influențând negativ activitatea lor zilnică, indiferent că este vorba despre cea de la serviciu sau despre cea personală.

În articolul de mai jos vei descoperi ce este incontinența urinară, care sunt cauzele, factorii de risc, simptomele, modul de diagnosticare, complicațiile ce pot apărea, vei afla câte tipuri de incontinență urinară există și cum se tratează această problemă. În plus, vei ști cum să previi incontinența și cum să îngrijești o persoană care se luptă cu o astfel de problemă medicală.

1. Incontinența urinară - Informații generale

Incontinența urinară este un simptom ce poate să atragă atenția că a apărut o disfuncție a vezicii urinare, manifestându-se ca o pierdere de urină între micțiunile propriu-zise, care sunt controlate. Fenomenul apare la femei și bărbați deopotrivă, mai ales după o anumită vârstă, iar cauzele pot fi diverse.

Vezica trebuie să depoziteze urina produsă de rinichi până în momentul în care are loc micțiunea. O persoană care nu suferă de incontinență urinară are o vezică cu un mușchi relaxat, sfincterele uretrei fiind închise (urina nu se scurge). Creierul este cel care controlează vezica urinară, aceasta răspunzând la comenzile pe care le primește. Dacă se întâmplă să nu se mai controleze voluntar sfincterul extern, atunci vor apărea scurgeri de urină, evident ce nu pot fi gestionate.

1.1. Cauzele incontinenței urinare

În funcție de frecvența acestui simptom se pot identifica diferite cauze ale acestei probleme medicale:

consumul unor cantități mari de alcool, de cafea sau băuturi ce conțin cofeină, de apă sau de sucuri carbogazoase, de alimente picante, dulci sau acide, de citrice;
administrarea unor medicamente speciale și a unor doze mari de vitamine C;
infecții ale tractului urinar;
constipația sau schimbările apărute pe măsură ce persoana înaintează în vârstă;
menopauza poate fi o altă cauză a incontinenței urinare, pentru că femeile produc mai puțin estrogen, un hormon care ajută la menținerea sănătății membranei vezicii urinare și a uretrei (dacă sunt deteriorate acestea, atunci se ajunge la incontinență);
histerectomia poate afecta mușchii pelvieni și să contribuie la apariția incontinenței urinare;
mărirea prostatei la bărbații de peste 65 de ani;
existența unei tumori de-a lungul tractului urinar sau apariția pietrelor la vezică;
diferite afecțiuni neurologice (scleroza multiplă, boala Parkinson, demența, atacul vascular cerebral).

1.2. Factori de risc în incontinența urinară

Uneori, se poate întâmpla ca în cazul anumitor persoane să poată să apară mai des incontinența urinară. Astfel, un factor de risc poate să fie considerat sexul. Se știe deja faptul că femeile pot să sufere de incontinență urinară mai mult decât bărbații din cauza nașterilor, a menopauzei, a sarcinii sau a anatomiei specifice. De asemenea, bărbații cu probleme la prostată au un risc mai mare de a suferi de incontinență urinară decât cei care nu suferă de astfel de afecțiuni medicale.

Un alt factor de risc poate fi considerat vârsta, seniorii suferind mai mult de incontinență urinară decât cei tineri. Mușchii vezicii slăbesc, iar acest lucru va duce, evident, la pierderea din putere și elasticitate. Pierderile de urină încep să devină un obicei în viața lor. Nu pot fi uitate nici excesul ponderal și kilogramele în plus punând presiune asupra mușchilor pelvini și ducând la slăbirea lor, sau fumatul.

1.3. Simptome ale incontinenței urinare

O persoană care suferă de incontinență urinară va avea diferite simptome și semne, printre care se numără:

are pierderi urinare în timp ce ridică greutăți, cară sacoșele de la piață, face exerciții fizice la sală, când se apleacă sau atunci când tușește;
are senzația de a urina urgent, chiar și atunci când tocmai a vizitat toaleta;
pierde o cantitate de urină când nu are nevoie să meargă la wc;
nu ajunge la toaletă și pierde urină;
în timpul somnului urinează fără să-și dea seama;
are senzația de eliminare a urinei incomplet.

1.4. Diagnosticarea incontinenței urinare

Medicul diagnostichează incontinența urinară stabilind inițial natura acestei probleme, deoarece nu de puține ori se poate întâmpla să existe o combinație de factori declanșatori. Astfel, pacientul trebuie să urmărească situația, ținând un calendar într-un carnețel pentru o perioadă specificată de medic. Va mai fi nevoie de ecografie abdominală, sumarul de urină, urocultura, cistoscopia, CT sau RMN.

1.5. Complicațiile incontinenței urinare

Printre complicațiile incontinenței urinare pot fi menționate:

Diferite probleme dermatologice (erupții cutanate, infecții fungice);
Infecții ale tractului urinar (dacă se folosește cateter urinar pentru un timp îndelungat, atunci crește riscul de infecție);
Prolapsul vaginal sau coborârea organelor pelviene în vagin;
Retragerea din viața socială a persoanelor ce suferă de incontinență urinară, ce poate duce chiar și la depresie.

2. Tipuri de incontinență urinară

În funcție de cauze și de diferențele între simptome există mai multe tipuri de incontinență urinară: incontinența de stres, imperioasă, mixtă, din preaplin. Specialiștii nu o consideră o boală în sine, dar pentru a reuși să fie rezolvată o astfel de problemă se impune diagnosticarea exactă a tipului de incontinență de care suferă o persoană pentru a se putea oferi tratamentul adecvat.

2.1. Incontinența de stres

Acest tip de incontinență apare în anumite momente, atunci când persoana în cauză tușește, râde puternic sau are o presiune puternică pe abdomen, respectiv pe vezica urinară. Cantitatea de urină eliminată este mică, pierderile putând avea loc și atunci când mușchii vezicii nu se contractă și nu e nevoie de mers la toaletă. În general, spun specialiștii, o astfel de incontinență urinară apare mai ales la femeile care au născut natural, iar sfincterul urinar și mușchii pelvieni nu mai susțin vezica. La bărbați apare această problemă dacă au suferit o operație de prostată sau o fractură în zona mușchilor pelvieni. Incontinența de stres mai poate să apară dacă există probleme respiratorii, precum emfizemul sau fibroza chistică.

2.2. Incontinența imperioasă

Se mai numește și vezică hiperactivă, apărând atunci când vezica nu este plină, dar persoana în cauză are nevoie la toaletă. Acest tip de problemă apare la femei și la bărbați în aceeași măsură, manifestându-se prin faptul că se pierde o cantitate de urină până se ajunge la toaletă. De regulă, vezica hiperactivă afectează foarte mult viața socială și pe cea de zi cu zi.

În incontinența imperioasă corpul nu poate opri contracțiile involuntare ale mușchilor vezicii urinare. Acest lucru poate fi din cauza unor probleme neurologice, ale coloanei sau nervilor care ajung în zonă. În urma unui studiu s-a demonstrat faptul că între 40-60% dintre persoanele care au ajuns în spital cu atac vascular cerebral se confruntă aproape de fiecare dată cu incontinența imperioasă.

2.3. Incontinența mixtă

Apare când vezica nu se golește de tot, iar pierderile de urină apar chiar dacă persoana în cauză nu are nevoie să meargă la toaletă. La bărbați apare pentru că fluxul urinei este blocat din cauza prostatei mărite. La femei apare când mușchii vezicii urinare nu funcționează eficient sau când are loc prolaps de uter.

2.4. Incontinența din preaplin

3. Tratarea incontinenței urinare

Fiecare tip de incontinență urinară înseamnă și alegerea unei strategii de tratament anume. Medicul specialist va fi cel care va stabili schema de tratament, ținând cont și de vârsta persoanei și de starea generală de sănătate. Uneori poate fi vorba despre o combinație de tratamente, alteori trebuie să se trateze afecțiunea care poate că a dus la apariția incontinenței.

3.1. Diferite tipuri de tratamente pentru incontinența urinară

Medicul specialist stabilește ce tip de incontinență urinară are pacientul, apoi decide dacă va fi vorba despre un tratament invaziv, non-invaziv sau medicamentos. Cele mai recomandate medicamente în tratarea incontinenței urinare sunt anticolinergicele, mirabegron, blockerii alfa, estrogenul topic. Alte forme de tratament medical sunt: inserturile uretrale, inelul vaginal, injectarea de botox în mușchii vezicii, folosirea de absorbante sau purtarea unui cateter. Atunci când alte forme de tratament nu au dat rezultat, se poate trece la intervenția chirurgicală (sling uretral, suspensia gâtului vezicii urinare, sfincterul artificial).

Incontinența ușoară sau moderată poate fi rezolvată prin antrenarea mușchilor pelvieni pentru îmbunătățirea sfincterului uretral (exercițiile Kegel pot fi realizate de bărbați și de femei, fără probleme - abținerea de la urinare timp de 10 secunde, relaxarea alte 10 secunde, apoi runde de 5-10 contracții zilnice), prin ședințe de stimulare electrică a vezicii urinare, biofeedback (fizioterapeutul ajută pacientul să își dea seama ce mușchi trebuie să încordeze și recomandă un program personalizat de exerciții), urinare la anumite ore, evitarea efortului fizic, modificarea dietei, hidratarea când se instalează senzația de sete, renunțarea la fumat și alcool, scăderea în greutate, monitorizarea glicemiei.

3.2. Prevenirea incontinenței urinare

Prevenirea incontinenței urinare este o necesitate, deși nu întotdeauna poate fi pusă în practică. Specialiștii recomandă o greutate optimă pentru vârsta și stilul de viață al persoanei în cauză, practicarea exercițiilor pentru întărirea mușchilor vezicii urinare, limitarea consumului de substanțe care irită vezica, consumul de alimente bogate în fibre, să se renunțe la fumat.

De precizat este faptul că incontinența urinară nu poate fi prevenită, ci tratată imediat ce au apărut chiar și primele simptome, iar tratamentul va ține cont de gradul de complexitate, de durată, de funcțiile renale, reproducătoare, de unele afecțiuni sau intervenții chirurgicale din zona pelvină.

3.3. Îngrijirea persoanei cu incontinență urinară

Tratamentul trebuie luat în timp pentru a-și face efectul. Deși mulți oameni se simt rușinați când vine vorba despre acest subiect, adevărul e că își fac griji degeaba și că nu e nimic rușinos într-o problemă medicală. Este important să caute ajutor, indiferent că este vorba despre femei, bărbați sau copii, deoarece incontinența urinară poate fi tratată și poate îmbunătăți viața. Este importantă diagnosticarea timpurie, luarea tratamentului și încurajarea permanentă a persoanei afectate de această problemă medicală.

Îngrijirea unei persoane care suferă de urinare involuntară poate fi uneori dificilă, așa că specialiștii recomandă un ton optimist, poziționarea unei bare la toaletă pentru a facilita accesul, folosirea muzicii relaxante, realizarea unui program de mers la toaletă etc. Foarte important de reținut este și faptul că se poate apela la personal calificat pentru a avea grijă de persoane aflate într-o astfel de situație, care au o vârstă înaintată sau care suferă și de alte afecțiuni medicale și sunt imobilizate la pat. Astfel de servicii medicale, fie că este vorba despre servicii de toaletare și igienă sau despre servicii de infirmerie, pot face mult mai ușoară viața pacienților, dar și a familiilor lor, așa că nu este deloc o greșeală să se apeleze cu încredere la cei care le pun la dispoziție.

În concluzie, cei care se confruntă cu o astfel de problemă medicală trebuie neapărat să ceară sfatul medicului și să înceapă să țină cont de recomandările acestuia sau de indicațiile cu privire la strategia și tratamentul pe care trebuie să le urmeze, în așa fel încât să aibă o viață mult mai bună.