Cateterismul uretral, procedura medicala in care se foloseste sonda urinara, ajuta la drenajul direct al vezicii urinare. Fie ca este utilizat in diagnosticare pentru determinare diferitelor afectiuni genito-urinare, fie terapeutic pentru ameliorarea retentiei urinare, sondele urinare pot fi de mare folos pentru pacientii spitalizati, cat si cei care au nevoie de ingrijire medicala la domiciliu.
Vei afla din acest articol ce este sonda urinara si la ce foloseste, ce tipuri de exista, de ce se foloseste sonda urinara si in ce situatii, la cat timp se schimba, informatii utile despre cum se monteaza atat la femei, cat si la barbati, ingrijirea sondei, precum si despre ce probleme pot aparea la folosirea unui astfel de dispozitiv medical.
Sonda urinara poate fi introdusa ca o procedura de intrare si iesire pentru drenaj imediat, lasata cu un dispozitiv de auto-retinere pentru drenaj pe termen scurt (ca in timpul interventiei chirurgicale) sau lasata pentru drenaj pe termen lung la pacientii cu retentie urinara cronica. Cateterism uretral se poate folosi pentru pacientii de toate varstele, dar aceasta procedura se intalneste indeosebi la pacientii varstnici sau la bolnavii cronici.
O sonda urinara este un tub flexibil folosit pentru a goli vezica urinara si a colecta urina intr-o punga de drenaj. De obiecei, montarea unei sonde urinare se face de catre medic sau asistent. Dispozitiv medical steril, sonda urinara este recomandata in pacientilor care nu pot urina spontan: persoanele afectate de incontinenta, cei cu retentie urinara acuta sau la cei cu afectiuni renale care implica masurarea constanta si precisa a urinei.
Atunci cand esti spitalizat, montarea unei sonde se face cu atentie de catre personalul medical. Daca ai nevoie de asistenta medicala la domiciliu este foarte important sa folosesti un serviciu specializat care sa-ti explice procedura de ingrijire a sondei urinare astfel incat sa previi nefunctionalitatea acesteia.
Exista 2 tipuri principale de cateter urinar:
In general, se prefera folosirea unui cateter permanent deoarece este mai convenabil si se evita astfel insertiile repetate necesare cu cateterele intermitente. Cu toate acestea, cateterele permanente sunt mai susceptibile de a cauza probleme precum infectii. Introducerea oricarui tip de cateter poate fi inconfortabila, astfel incat gelul anestezic poate fi folosit pe zona pentru a reduce orice durere.
In cazul unui cateter urinar permanent, acesta este introdus in acelasi mod, dar dispozitivul este lasat pe loc. Practic, sonda urinara este tinuta in vezica de un balon umplut cu apa, ceea ce impiedica caderea acestuia. Acest tip de sonda este cunoscuta sub denumirea de cateter Foley. Urina este drenata printr-un tub conectat la o punga de colectare. In functie de nevoia pacientului, aceasta punga de colectare poate sa fie prinsa pe picior sau de un cadru metalic.
Exista si un al treilea tip de sonda urinara – cateterul suprapubian. Acesta este un tip de cateter care este introdus printr-un orificiu din abdomen si apoi direct in vezica. Aceasta procedura se poate face sub anestezie generala, anestezie epidurala sau anestezie locala.
Un cateter suprapubian este utilizat atunci cand uretra este deteriorata sau blocata sau cand cineva nu poate folosi un cateter intermitent. Cateterul poate fi fixat pe o parte a corpului si atasat la o punga de colectare. Aceasta poate avea o supapa prin care se scurge urina pana cand drenajul este convenabil. Caterul suprapubian se schimba lunar la fiecare 4 pana la 12 saptamani.
Montarea unei sonde urinare unui pacient se numeste sondajul uretro-vezical si reprezinta introducerea acestui dispozitiv medical in vezica, prin uretra, pentru a facilita eliminarea urinei.
Acestea pot fi introduse fie prin tubul care transporta urina din vezica urinara (cateter uretral), fie printr-o deschidere mica facuta in abdomenul inferior (cateter suprapubian). Cateterul ramane de obicei in vezica, permitand urinei sa curga prin el si intr-o punga de drenaj.
Principiile de baza care stau la baza cateterismului uretral sunt neutre din punctul de vedere al sexului, dar anumite aspecte ale procedurii necesita o atentie deosebita in uretra feminina.
Cateterismul urinar consta in introducerea unui tub de latex, poliuretan sau silicon prin uretra in vezica urinara.
In cazul femeilor, cateterul este introdus in meatul uretral, dupa dezinfectare. In functie de variatiile organului genital feminin, aceasta procedura poate fi mai dificila. De exemplu, pot exista complicatii din cauza varstei, a numarului de nasterii sau a starii fizice de sanatate.
Daca ti s-a montat o sonda urinara la domiciliu, este nevoie sa stii ce sa faci pentru a avea grija corespunzator de aceasta. Tocmai de aceea, trebuie sa urmezi cateva indicatii simple, dar care iti vor fi de mare ajutor:
In cazul in care te afli intr-una dintre situatiile de mai jos, apeleaza la servicii medicale de specialitate sau servicii de urgenta:
Principalele probleme pe care le poate cauza folosirea unei sonde urinare, mai ales pe o perioada indelungata, sunt infectiile la nivelul uretrei, vezicii urinare sau, mai rar, rinichilor. Aceste tipuri de infectii sunt cunoscute ca infectii ale tractului urinar si, de obicei, trebuie tratate cu antibiotice. Pentru prevenirea infectiilor e ste indicata schimbarea sondei urinare dupa 21 de zile de la montare.
Riscurile unei infectii urinare exista chiar daca folosesti un cateter pe termen scurt sau lung. Cu toate acestea, cu cat o sonda urinara este folosita mai mult timp, cu atat este mai mare riscul de infectie. Acesta este motivul pentru care este important ca sondajul uretro-vezical sa fie facut corect, intretinut corespunzator si utilizat doar atat timp cat este necesar.
Sonda urinara este un dispozitiv medical care se poate dovedi de mare ajutor pacientului, fie ca este vorba de o utilizare punctuala sau de una pe termen lung. Asigura-te ca ceri detalii despre tot ce inseamna procedura aferenta utilizarii unei sonde urinare si ca medicul sau asistentul medical iti ofera informatiile de care ai nevoie pentru folosirea acestui dispozitiv acasa.
Analizele de sange sunt frecvent folosite de catre medici pentru a diagnostica si urmari evolutia unor stari patologice, dar si in controale de rutina.
Sangele trebuie recoltat de la pacient si trimis la laborator. Despre cum si de ce se recolteaza sangele vom vorbi in acest articol.
La om, volumul sanguin constituie cca. 7% din greutatea totala a corpului (4,9 litri pentru o greutate medie de 7O kg). Sangele realizeaza aportul de substante energetice si plastice (acizi grasi, glucoza, aminoacizi etc.), saruri minerale, apa si oxigen la nivel celular. Tot prin sange sunt transportate si produsele rezultate din metabolizarea celulara - acid uric, uree, amoniac, CO2 etc.
Analizele de laborator:
Punctie venoasa - punctia venelor de la plica cotului (bazilica sau cefalica) sau orice alta vena accesibila.
Punctie capilara – punctia lobului urechii, punctia pulpei degetului, punctia halucelui sau a calcaiului la copil.
De competenta medicului sunt punctiile din artere (femurala, humerala, radiala, cubitala, carotida) si din cordon ombilical sau scalp (la fat si nou nascut).
Recoltarea probelor de sange este o procedura medicala comuna. Sangele se recolteaza pentru examene de laborator:
Conteaza tehnica folosita in recoltare (cu sistem seringa, cu sistem Vacutainer ®, tehnica recoltarii sangelui capilar) si pregatirea pacientului.
Fiecare etapa poate afecta calitatea probelor si influenta rezultatele. Daca exista conditii speciale (spre exemplu, recoltarea se face la anumite ore) pacientul trebuie informat din timp. In functie de analizele cerute de medicul specialist, poate fi necesara recoltarea unei singure probe sau a probelor multiple.
Factori care pot influenta rezultatele analizelor sunt ingestia alimentelor inainte de recoltare, consumul de alcool, efortul fizic intens, ciclul menstrual, infometarea, interventiile chirurgicale, fumatul in dimineata recoltarii, medicatia (contraceptive orale, metronidazol etc.), aplicarea prelungita a garoului.
Sistemul Vacutainer® este o metoda folosita in recoltarea de sange pentru analize medicale de laborator. Sangele este recoltat in sisteme de recolta tip vacutainer prin punctie venoasa. Vacutainerele sunt sisteme inchise, vacuumate, de unica folosinta. Pacientul este asezat intr-o pozitie confortabila si se pregateste zona din care urmeaza sa fie recoltate probele. Pozitia este in sezut, cu bratul intins in linie dreapta pe suportul special al scaunului de recoltare.
Pe masuta de recoltare se asaza intr-o tavita materialele necesare efectuarii punctiei si recoltarii:
Daca recoltarea sangelui se face la domiciliu, personalul medical trebuie sa dispuna de toate materialele necesare si sa lucreze in conditii de asepsie perfecta.
Sistemele de recoltare a sangelui tip Vacutainer® respecta urmatorul cod de culori:
Ordinea recomandata pentru utilizarea sistemelor de recoltare tip Vacutainer® la recoltarea de sange venos la acelasi pacient este:
Daca nu se recolteaza hemocultura, ordinea recoltarii probelor de sange este urmatoarea:
Pacientul trebuie sa fie pregatit psihic si fizic pentru recoltare.
Metoda de recoltare Vacutainer® foloseste o tehnica diferita de a altor metode:
Recoltarea sangelui se face direct in tub. Sangele nu se recolteaza in seringa pentru a fi transferat apoi in tub (exista risc de coagulare sau hemoliza, si atunci proba devine improprie pentru analiza). Dupa recoltare, acul se arunca in cutie (cutie galbena din plastic pentru deseuri medicale intepatoare si taietoare, marcata cu simbolul pentru risc biologic). Personalul medical isi scoate manusile si isi spala mainile.
Probele recoltate sunt trimise la laborator in conditii de siguranta pentru a nu influenta in niciun fel rezultatele. Se tine cont de temperatura (unele analize necesita pastrarea vacutainerelor la rece, altele la temperatura corpului), de lumina, de timpul admis inainte ca probele sa fie procesate.
Transportul probelor de la punctul de recoltare pana la laborator se face in cutii inchise cu capac sau in genti termoizolante. De la recoltarea probelor si pana la primirea lor de catre laborator nu trebuie sa treaca mai mult de patru ore. In situatii speciale, in care analizele se efectueaza in regim de urgenta, transportul se face imediat dupa recoltare. Recipientele probelor in regim de urgenta vor fi marcate cu un marker de culoare rosie cu cu litera U.
Laboratorul poate respinge probele daca sunt recoltate in specimene improprii sau fara conservanti adecvati, daca sunt recoltate in cantitate insuficienta, daca sunt probe stocate/transportate inadecvat sau probe hemolizate. In acest caz, se va repeta recoltarea.
Acele pot fi mai usor suportate cand recoltarea se face la domiciliu. Daca pacientul nu poate ajunge la centru, din varii motive, personalul medical poate veni acasa.
Recoltarea venoasa se poate face in confortul casei pacientului, in deplina siguranta. In cazul monitorizarii generale in scop preventiv sau in cazul necesitatii unui screening pentru o afectiune existenta, pacientului beneficiaza de asistenta personalului calificat in recoltarea probelor si in interpretarea rezultatelor. Pentru interpretarea analizelor, medicul tine seama de valorile normale stabilite statistic si contextul existent. In functie de varsta, sexul si istoricul sanatatii pacientului, interpretarile pot fi diferite. Totul se desfasoara in conditii de siguranta, in confortul propriu. Personalul medical se deplaseaza oricand la domiciliu. Pacientul castiga timp si trece mai usor prin procedura.
Consumul de apa este recomandat, dar cel de cafea, sucuri sau alte alimente nu este, acesta putand influenta negativ rezultatul analizelor. Pacientul trebuie sa vina doar cu curaj. Echipa vine cu toate materialele, consumabilele si aparatura necesara in vederea recoltarii probelor in conditii optime.
Dureaza cateva minute, dar sunt atat de multe in spatele acestei proceduri. Personal calificat, tehnici si metode, o ordine stabilita, conditii de siguranta pentru pacient si probele recoltate. Daca te temi de spitale, daca sanatatea nu-ti permite sa ajungi intr-un centru de recoltare, ia in calcul ingrijirile medicale la domiciliu pentru adulti si copii. Si celor mici li se pot recolta probe pentru analize medicale pentru copii la domiciliu. Ai grija de sanatatea ta si a familiei tale!
Acest articol este pur informativ si nu inlocuieste sfaturile unui medic. Situatiile difera de la caz la caz. Cere medicului specialist informatii legate de conditiile de recoltare. In cazul in care urmezi un tratament, este bine sa mentionezi acest lucru. Medicul iti va spune daca este necesar sa opresti medicatia o perioada sau este suficient sa informezi personalul medical de la centru.
Incontinenta urinara este o problema care se refera la scurgerile de urina ce apar intre urinarile obisnuite. Studiile efectuate au demonstrat faptul ca femeile au risc de a avea o astfel de afectiune medicala de cinci ori mai mare decat reprezentantii sexului masculin. Incontinenta poate sa apara in diferite momente, cum ar fi, de exemplu, urcatul scarilor, rasul cu pofta, sughitul, ridicarea unor greutati mai mari sau atunci cand sunt consumate diferite medicamente ce actioneaza ca diureticele. Din pacate, aceasta problema este foarte des intalnita la oameni de pe intreg Globul, scazand foarte mult calitatea vietii acestora si influentand negativ activitatea lor zilnica, indiferent ca este vorba despre cea de la serviciu sau despre cea personala.
In articolul de mai jos vei descoperi ce este incontinenta urinara, care sunt cauzele, factorii de risc, simptomele, modul de diagnosticare, complicatiile ce pot aparea, vei afla cate tipuri de incontinenta urinara exista si cum se trateaza aceasta problema. In plus, vei sti cum sa previi incontinenta si cum sa ingrijesti o persoana care se lupta cu o astfel de problema medicala.
Incontinenta urinara este un simptom ce poate sa atraga atentia ca a aparut o disfunctie a vezicii urinare, manifestandu-se ca o pierdere de urina intre mictiunile propriu-zise, care sunt controlate. Fenomenul apare la femei si barbati deopotriva, mai ales dupa o anumita varsta, iar cauzele pot fi diverse.
Vezica trebuie sa depoziteze urina produsa de rinichi pana in momentul in care are loc mictiunea. O persoana care nu sufera de incontinenta urinara are o vezica cu un muschi relaxat, sfincterele uretrei fiind inchise (urina nu se scurge). Creierul este cel care controleaza vezica urinara, aceasta raspunzand la comenzile pe care le primeste. Daca se intampla sa nu se mai controleze voluntar sfincterul extern, atunci vor aparea scurgeri de urina, evident ce nu pot fi gestionate.
In functie de frecventa acestui simptom se pot identifica diferite cauze ale acestei probleme medicale:
Uneori, se poate intampla ca in cazul anumitor persoane sa poata sa apara mai des incontinenta urinara. Astfel, un factor de risc poate sa fie considerat sexul. Se stie deja faptul ca femeile pot sa sufere de incontinenta urinara mai mult decat barbatii din cauza nasterilor, a menopauzei, a sarcinii sau a anatomiei specifice. De asemenea, barbatii cu probleme la prostata au un risc mai mare de a suferi de incontinenta urinara decat cei care nu sufera de astfel de afectiuni medicale.
Un alt factor de risc poate fi considerat varsta, seniorii suferind mai mult de incontinenta urinara decat cei tineri. Muschii vezicii slabesc, iar acest lucru va duce, evident, la pierderea din putere si elasticitate. Pierderile de urina incep sa devina un obicei in viata lor. Nu pot fi uitate nici excesul ponderal si kilogramele in plus punand presiune asupra muschilor pelvini si ducand la slabirea lor, sau fumatul.
O persoana care sufera de incontinenta urinara va avea diferite simptome si semne, printre care se numara:
Medicul diagnosticheaza incontinenta urinara stabilind initial natura acestei probleme, deoarece nu de putine ori se poate intampla sa existe o combinatie de factori declansatori. Astfel, pacientul trebuie sa urmareasca situatia, tinand un calendar intr-un carnetel pentru o perioada specificata de medic. Va mai fi nevoie de ecografie abdominala, sumarul de urina, urocultura, cistoscopia, CT sau RMN.
Printre complicatiile incontinentei urinare pot fi mentionate:
In functie de cauze si de diferentele intre simptome exista mai multe tipuri de incontinenta urinara: incontinenta de stres, imperioasa, mixta, din preaplin. Specialistii nu o considera o boala in sine, dar pentru a reusi sa fie rezolvata o astfel de problema se impune diagnosticarea exacta a tipului de incontinenta de care sufera o persoana pentru a se putea oferi tratamentul adecvat.
Acest tip de incontinenta apare in anumite momente, atunci cand persoana in cauza tuseste, rade puternic sau are o presiune puternica pe abdomen, respectiv pe vezica urinara. Cantitatea de urina eliminata este mica, pierderile putand avea loc si atunci cand muschii vezicii nu se contracta si nu e nevoie de mers la toaleta. In general, spun specialistii, o astfel de incontinenta urinara apara mai ales la femeile care au nascut natural, iar sfincterul urinar si muschii pelvieni nu mai sustin vezica. La barbati apare aceasta problema daca au suferit o operatie de prostata sau o fractura in zona muschilor pelvieni. Incontinenta de stres mai poate sa apara daca exista probleme respiratorii, precum emfizemul sau fibroza chistica.
Se mai numeste si vezica hiperactiva, aparand atunci cand vezica nu este plina, dar persoana in cauza are nevoie la toaleta. Acest tip de problema apare la femei si la barbati in aceeasi masura, manifestandu-se prin faptul ca se pierde o cantitate de urina pana se ajunge la toaleta. De regula, vezica hiperactiva afecteaza foarte mult viata sociala si pe cea de zi cu zi.
In incontinenta imperioasa corpul nu poate opri contractiile involuntare ale muschilor vezicii urinare. Acest lucru poate fi din cauza unor probleme neurologice, ale coloanei sau nervilor care ajung in zona. In urma unui studiu s-a demonstrat faptul ca intre 40-60% dintre persoanele care au ajuns in spital cu atac vascular cerebral se confrunta aproape de fiecare data cu incontinenta imperioasa.
Apare cand vezica nu se goleste de tot, iar pierderile de urina apar chiar daca persoana in cauza nu are nevoie sa mearga la toaleta. La barbati apare pentru ca fluxul urinei este blocat din cauza prostatei marite. La femei apare cand muschii vezicii urinare nu functioneaza eficient sau cand are loc prolaps de uter.
Apare cand vezica nu se goleste de tot, iar pierderile de urina apar chiar daca persoana in cauza nu are nevoie sa mearga la toaleta. La barbati apare pentru ca fluxul urinei este blocat din cauza prostatei marite. La femei apare cand muschii vezicii urinare nu functioneaza eficient sau cand are loc prolaps de uter.
Fiecare tip de incontinenta urinara inseamna si alegerea unei strategii de tratament anume. Medicul specialist va fi cel care va stabili schema de tratament, tinand cont si de varsta persoanei si de starea generala de sanatate. Uneori poate fi vorba despre o combinatie de tratamente, alteori trebuie sa se trateze afectiunea care poate ca a dus la aparitia incontinentei.
Medicul specialist stabileste ce tip de incontinenta urinara are pacientul, apoi decide daca va fi vorba despre un tratament invaziv, non-invaziv sau medicamentos. Cele mai recomandate medicamente in tratarea incontinentei urinare sunt anticolinergicele, mirabegron, blockerii alfa, estrogenul topic. Alte forme de tratament medical sunt: inserturile uretrale, inelul vaginal, injectarea de botox in muschii vezicii, folosirea de absorbante sau purtarea unui cateter. Atunci cand alte forme de tratament nu au dat rezultat, se poate trece la interventia chirurgicala (sling uretral, suspensia gatului vezicii urinare, sfincterul artificial).
Incontinenta usoara sau moderata poate fi rezolvata prin antrenarea muschilor pelvieni pentru imbunatatirea sfincterului uretral (exercitiile Kegel pot fi realizate de barbati si de femei, fara probleme - abtinerea de la urinare timp de 10 secunde, relaxarea alte 10 secunde, apoi runde de 5-10 contractii zilnice), prin sedinte de stimulare electrica a vezicii urinare, biofeedback (fizioterapeutul ajuta pacientul sa isi dea seama ce muschi trebuie sa incordeze si recomanda un program personalizat de exercitii), urinare la anumite ore, evitarea efortului fizic, modificarea dietei, hidratarea cand se instaleaza senzatia de sete, renuntarea la fumat si alcool, scaderea in greutate, monitorizarea glicemiei.
Prevenirea incontinentei urinare este o necesitate, desi nu intotdeauna poate fi pusa in practica. Specialistii recomanda o greutate optima pentru varsta si stilul de viata al persoanei in cauza, practicarea exercitiilor pentru intarirea muschilor vezicii urinare, limitarea consumului de substante care irita vezica, consumul de alimente bogate in fibre, sa se renunte la fumat.
De precizat este faptul ca incontinenta urinara nu poate fi prevenita, ci tratata imediat ce au aparut chiar si primele simptome, iar tratamentul va tine cont de gradul de complexitate, de durata, de functiile renale, reproducatoare, de unele afectiuni sau interventii chirurgicale din zona pelvina.
Tratamentul trebuie luat in timp pentru a-si face efectul. Desi multi oameni se simt rusinati cand vine vorba despre acest subiect, adevarul e ca isi fac griji degeaba si ca nu e nimic rusinos intr-o problema medicala. Este important sa caute ajutor, indiferent ca este vorba despre femei, barbati sau copii, deoarece incontinenta urinara poate fi tratata si poate imbunatati viata. Este importanta diagnosticarea timpurie, luarea tratamentului si incurajarea permanenta a persoanei afectate de aceasta problema medicala.
Ingrijirea unei persoane care sufera de urinare involuntara poate fi uneori dificila, asa ca specialistii recomanda un ton optimist, pozitionarea unei bare la toaleta pentru a facilita accesul, folosirea muzicii relaxante, realizarea unui program de mers la toaleta etc. Foarte important de retinut este si faptul ca se poate apela la personal calificat pentru a avea grija de persoane aflate intr-o astfel de situatie, care au o varsta inaintata sau care sufera si de alte afectiuni medicale si sunt imobilizate la pat. Astfel de servicii medicale, fie ca este vorba despre servicii de toaletare si igiena sau despre servicii de infirmerie, pot face mult mai usoara viata pacientilor, dar si a familiilor lor, asa ca nu este deloc o greseala sa se apeleze cu incredere la cei care le pun la dispozitie.
In concluzie, cei care se confrunta cu o astfel de problema medicala trebuie neaparat sa ceara sfatul medicului si sa inceapa sa tina cont de recomandarile acestuia sau de indicatiile cu privire la strategia si tratamentul pe care trebuie sa le urmeze, in asa fel incat sa aiba o viata mult mai buna.
Multe persoane sunt constiente de importanta analizelor uzuale, insa dintr-un motiv sau altul nu ajung sa le si faca, poate din lipsa de timp, din nepasare sau poate ca isi spun ca in acest mod nu vor afla vesti proaste cu privire la starea lor de sanatate. Specialistii sunt de parere ca analizele uzuale trebuie sa fie facute cu constiinciozitate, pentru ca ele pot arata anumite modificari in organism si pot indrepta persoana in cauza catre efectuarea altor investigatii mai aprofundate. Multe afectiuni se manifesta destul de tarziu, atunci cand se intampla sa nu se mai poata face aproape nimic, acest motiv devenind unul suficient pentru cei care vor sa se bucure de o viata frumoasa, plina de sanatate. O lista a prioritatilor vis-a-vis de grija fata de sanatate ar trebui sa fie conceputa in acest mod: 7-8 ore de somn, dieta echilibrata, miscare in fiecare zi si analizele de baza, o data pe an cel putin. In acest mod se va reusi sa se previna diferite afectiuni sau sa se inceapa primele tratamente necesare, nelasandu-se boala sa se agraveze.
In articolul de mai jos vei descoperi informatii generale despre analizele uzuale, despre motivele care trebuie sa determine orice persoana sa le faca, despre pregatirea ce trebuie sa o aiba in vedere in acest sens, dar si despre alte lucruri interesante si putin stiute de multa lume cu privire la rolul analizelor uzuale in stabilirea de catre medic a diagnosticului corect, la cine trebuie sa le faca mai des sau cand sa se faca alte teste medicale in afara de aceste analize de baza. In plus, vei afla ce analize uzuale se fac in functie de varsta, pentru adulti, copii sau femei insarcinate, dar si cum se face interpretarea analizelor uzuale.
Analizele uzuale trebuie sa se faca o data pe an cel putin, pentru a se descoperi care este starea de sanatate a organismului. Desi medicul de familie atrage atentia deseori fiecarui pacient ca in preajma zilei de nastere sa isi faca analizele gratuite, adevarul este ca putini fac acest lucru, din diferite motive, printre care si faptul ca ar trebui sa lipseasca de la serviciu, ca nu vor sa se deplaseze de acasa pana la clinica din comoditate sau pentru ca au alte boli care-i impiedica, poate chiar varsta inaintata, si tot asa.
O solutie la indemana in acest sens este apelarea la o clinica care reuseste sa ofere cu succes servicii extraordinare, si anume recoltarea analizelor la domiciliu, monitorizarea generala a functionarii organismului in scop preventiv sau screeningul unei afectiuni preexistente. Astfel, orice persoana poate sa se bucure de confortul locuintei si de timp castigat pentru a face alte lucruri importante.
De obicei, medicul de familie recomanda realizarea acestor analize pentru un control de rutina, dar acest lucru are lor si atunci cand are anumite suspiciuni cu privire la starea de sanatate a pacientului sau. Analizele uzuale ofera ajutor substantial medicului care:
Recomandarea cea mai buna de a face analizele este o data pe an, iar medicul de familie sugereaza cea mai buna perioada ca fiind ziua de nastere a pacientului. In acest fel persoana in cauza se poate evalua, sa vada daca totul este bine sau nu. Practic, rolul efectuarii analizelor uzuale in fiecare an este acela de a preveni aparitia unor boli, de a identifica din timp anumite afectiuni si de a salva vieti. Analizele uzuale difera in functie de varsta, existand unele teste suplimentare, ce trebuie facute dupa 40 de ani de exemplu. Specialistii sunt de parere ca dupa o anumita varsta si, mai ales, daca pacientul sufera de anumite afectiuni, analizele ar trebui realizate de doua ori pe an, nu doar o data.
Analizele uzuale sunt cele ce se refera la biochimie (glicemie, colesterol, fractiile lipidice, ureea, creatinina, transaminazele hepatice, calcemia, magneziemia, fierul, acidul uric, ionograma, hemoglobina glicata), la hematologie (hemoleucograma completa, timpii de sangerare, de coagulare, Quick, calcularea INR), la examenul de urina (sediment si sumar). Exista situatii in care analizele trebuie repetate sau realizate mai frecvent: persoana are simptome neobisnuite si persistente, vrea sa-si imbunateasca sanatatea, i-au iesit analizele la limita si are nevoie de repetarea lor. In afara de aceste analize se mai pot face si ale teste medicale, cum ar fi markerii enzimatici, teste pentru boli cu transmitere sexuala etc.
Analizele uzuale sunt, de regula, cele referitoare la sange, ele fiind o modalitate excelenta de a evalua starea de sanatate si de a urmari evolutia unei stari patologice. Pregatirea pacientului inainte de aceste analize presupune:
Sangele trebuie recoltat dimineata (exceptie situatiile speciale cerute de medic), fara sa se consume alimente solide sau lichide. Comunicarea cu medicul trebuie sa fie sincera, iar pacientul sa recunoasca in cazul in care a baut sau a mancat ceva, pentru ca se vor reprograma analizele, in asa fel incat rezultatul sa fie concludent. Dupa ce s-a realizat recoltarea, se poate manca sau bea fara probleme.
Multe afectiuni se manifesta destul de tarziu, iar tratamentele nu mai dau intotdeauna rezultate bune. Astfel, in fiecare an trebuie facute analizele uzuale pentru a sti exact unde este o problema. Testele de care va fi nevoie depind in mare masura de varsta, sanatate, sex, factori de risc. Se va tine cont de istoricul familial si stilul de viata.
In functie de varsta adultilor se vor face anumite analize. Astfel, un adult cu varsta intre 18 si 39 de ani trebuie sa faca hemoleucograma, glicemia, VSH-ul, profilul grasimilor, transaminazele, ureea, creatinina, sideremia, calciul, magneziul, sumarul de urina, teste pentru depistarea bolilor cu transmitere sexuala, ecografie de abdomen, EKG, examen stomatologic, oftalmologic, dermatologic, testarea auzului, iar pentru femei se recomanda control ginecologic, analiza secretiilor vaginale, testarea Babes-Papanicolau, ecografie de san, sonoelastografia.
Intre 39 si 49 de ani, la analizele mai sus mentionate se mai adauga si altele: TSH, FT4, proteina C reactiva, colonoscopie, mamografie pentru femei, iar barbatii PSA-ul, spirometria si radiografia pulmonara pentru fumatori, teste oftalmologice pentru presbitism, osteodensitometria (la recomandarea medicului). Dupa implinirea varstei de 50 de ani se vor adauga alte analize uzuale: profilul hormonal sexual, hemograma completa, panoul de lipide, teste legate de functia tiroidiana, de nivelul de vitamina B12, hemoglobina glicata si nivelul insulinei, iar dupa 60 de ani audiograma, panoul de lipide si altele.
Analizele uzuale pentru copii (0-18 ani) sunt:
Din momentul nasterii copilul incepe sa fie supravegheat de medicul pediatru, care, de regula, nu recomanda analize pentru acesta decat in cazul in care are anumite simptome (paloare, lipsa apetitului, cearcane, somnolenta, apatie, infectie respiratorie etc.). Din momentul in care copilul intra in colectivitate (1-2 ani la cresa, 3 la gradinita, 6-7 la scoala) este important sa i se faca unele analize obligatorii.
Pe durata sarcinii sanatatea femeii este foarte importanta, aceasta influentand decisiv sanatatea copilului din burtica. Monitorizarea femeii si a fatului, investigatiile de laborator, analizele si testele sunt esentiale. Investigatiile din primele saptamani sunt obligatorii. Unele sunt absolut necesare, altele au caracter preventiv si mai exista o categorie de analize care se fac in functie de istoricul medical al mamei. Printre analizele ce se pot cere gravidelor se numara:
Daca femeile au varsta de peste 35 de ani, medicul poate cere analize, precum:
Interpretarea analizelor uzuale este esentiala si o poate face doar medicul. In ultima vreme tot mai multi romani incearca sa descifreze singuri rezultatele obtinute in urma analizelor, considerand ca pot trece peste parerea competenta a doctorului, deoarece Internetul are raspuns la toate. Adevarul este ca aceasta practica ramane o greseala tot mai frecventa, care poate duce, uneori, chiar la decesul persoanei in cauza. Valoarea anormala a analizelor se interpreteaza intr-un anumit context, ce nu poate fi cunoscut decat de un specialist care a studiat in acest sens si are cunostinte adecvate.
Astfel, este bine de stiut, totusi, cateva lucruri generale in vederea interpretarii analizelor uzuale:
In concluzie, analizele uzuale dezvaluie informatii foarte utile referitoare la starea de sanatate a oamenilor, asa ca nu trebuie evitate de nimeni. Pentru a obtine valori cat mai aproape de real este bine sa fie luate anumite masuri, cum ar fi pregatirea adecvata a pacientului in vederea recoltarii analizelor, dotarea laboratorului in care sunt efectuate cu aparatura moderna, interpretarea corecta de catre medicul de familie sau de catre specialist.