Pielea este cel mai mare organ al corpului. Formează o barieră protectoare față de mediul înconjurător care poate fi periculos uneori. Ține la distanță patogenii de genul bacteriilor și virusurilor. În același timp, menține mediul interior al organismului în condiții optime de hidratare și temperatură. Orice lovitură sau zgârietură poate fi o poartă deschisă pe care bacteriile pot intra și cauza inflamații și infecții locale sau generale - septicemia.
În cazul rănilor ce sunt pe o suprafață mai mare de 10% din suprafața corpului, pericolul asupra vieții este iminent. De aceea este nevoie de tratament corespunzător imediat în cazul oricărei deteriorări ce are loc la nivelul pielii. Pentru că dacă se pierd prea multe fluide, rănile pot ajunge incompatibile cu viața.
Pentru a încerca să previi astfel de situații de nedorit, iată câteva informații esențiale despre tipurile de plăgi care pot apărea, fazele în care se produce vindecarea și tratamentul necesar pentru fiecare.
1. Ce sunt plăgile?
O plagă este o ruptură a structurii și funcționării anatomice normale. Orice rană deschisă care rupe structura anatomică normală, orice împiedică organismul să funcționeze normal din punct de vedere anatomic se poate considera o plagă. Ea rezultă printr-un proces patologic care începe în interiorul sau exteriorul organului vizat. Plăgile acute pot avea o durată de până la un an până se vindecă în mod complet. Adică până în momentul în care este din nou susținută integritatea structurală și funcțională din punct de vedere anatomic. Plăgile cronice au o durată de vindecare mult mai mare și, de obicei, există alți factori care împiedică vindecarea rapidă. De exemplu, diabetul încetinește coagularea sângelui și vindecarea rănilor, iar plăgile pot deveni cronice. Structura și funcționalitatea normală din punct de vedere anatomic se restabilește într-un timp foarte îndelungat.
1.1. Tipuri de plăgi în funcție de rană
Plăgile în funcție de rană se pot clasifica în 5 categorii.
Inciziile - Acestea sunt cele mai superficiale plăgi. Cauzează daune minore țesuturilor și de aceea apar mici întreruperi de sânge la nivelul circulației acestuia în organism. Cel mai probabil, sunt lezate vase mici de sânge. Aceste incizii se vindecă repede, mai ales dacă se folosește sutură. În mod ideal, se închid după 6 ore.
Forța de forfecare - Plăgile cauzate de o anumită forță de forfecare care desprinde pielea de pe o parte a corpului provoacă daune minore pielii, însă daune majore la nivelul vascularizației și țesuturilor moi. Aceste răni apar în urma unor accidente de genul roata unui autovehicul trece peste piciorul unei persoane. Incapacitatea de a recunoaște o astfel de plagă severă va duce la necroza pielii și a țesuturilor subcutanate și astfel va apărea riscul de infecții și rana va întârzia să se vindece. A identifica dacă pielea desprinsă este viabilă sau nu poate fi dificil. Tăierea pielii poate determina dacă aceasta mai poate fi folosită pentru ca membrul lezat să se poată vindeca. Dacă după tăiere aceasta sângerează cu sânge de culoare roșu aprins, înseamnă că mai este viabilă. O altă modalitate de a decide calitatea pielii este folosirea substanței de contrast. Locurile în care aceasta se vede prezintă piele viabilă. Tot ce este pe lângă trebuie eliminat. Toate acestea, plus curățarea și dezinfectarea pielii desprinse și a plăgii sunt cruciale înainte de sutură. În caz contrar, pot apărea infecțiile.
Forța de strivire - Rănile provocate de o forță de strivire cauzează imediat moartea celulară și produc deteriorări uriașe la nivelul vascularizării. Țesuturile care au fost expuse unei asemenea forțe de strivire vor necesita excizia sau debridarea plăgii. În aceste tipuri de plăgi, faptul că nervii și vasele de sânge trebuie reconectate la restul corpului poate duce la îngreunarea procesului de vindecare. Este dificil să determini viabilitatea țesuturilor subcutanate într-un accident ce presupune forța de strivire. De aceea este nevoie de o nouă operație de verificare la 24-48 de ore de la prima operație de reconstituire. Numai așa, medicul chirurg poate determina dacă au rămas sau nu țesuturi non viabile. Pentru că dacă acest lucru s-a întâmplat, cresc șansele de infecții.
Arsuri - Arsurile se clasifică în funcție de mărime, luând în considerare suprafața corpului, și în funcție de cât de afectată e pielea în adâncimea ei. Suprafața arsurii este importantă deoarece pierderile de fluide prin straturile epidermei pot fi foarte severe. Ca o regulă generală, arsurile pe o suprafață mai mare de 10% din suprafața corpului – la copii – și 15% din suprafața corpului – la adulți – cer resuscitări intravenoase pentru a echilibra pierderile de fluide. Adâncimea arsurii este, și ea, un factor important. În funcție de asta depinde vindecarea plăgii în termeni de durată în timp și formarea cicatricilor. Plăgile superficiale provocate de arsuri – acelea care afectează epiderma și dermul capilar – se vor re-epiteliza în termen de 10 zile, fără a lăsa cicatrici semnificative. Pe de altă parte, plăgile provocate de arsuri care afectează dermul reticular pot dura până la 21 de zile sau mai mult să se vindece, lăsând cicatrici serioase pe piele. Acestea sunt denumite arsuri dermice profunde. Arsurile mai adânci, cu o dimensiune de cel puțin 3 cm în diametru necesită curățarea zonei de țesuturile moarte și sutură. Unele cazuri pot fi atât de grave, încât singura soluție este grefa de piele.
Contaminare - Plăgile se mai clasifică din punct de vedere al contaminării: cât sunt de contaminate cu bacterii sau cât sunt de sterile. În general, inciziile și arsurile sunt sterile pentru aproximativ 6 ore de la rănire. În schimb, dacă nu se iau măsuri pentru curățarea și pansarea lor, acele zone ale pielii vor fi contaminate cu bacterii. Așadar, tratamentul inițial este curățarea rănii folosind ustensile sterile sau aplicarea unui antiseptic înainte de bandajare. Alte răni, cum ar fi cele din momentul mușcăturii unui câine sau acele răni care fac contact direct cu pământul și murdăria, pot fi contaminate pe loc. Este impetuos necesar ca aceste răni să fie curățate de orice agent patogen pentru a diminua cât mai mult riscul de a se dezvolta infecțiile.
1.2. Tipuri de plăgi în funcție de perioada de timp
Plăgile acute sunt acelea care au mai puțin de 6 ore. Sunt, de cele mai multe ori, încă sterile. Dar acest lucru trebuie verificat, nu asumat direct.
Plăgile devin subacute dacă rănirea s-a petrecut în urmă cu mai mult de 6 ore, dar mai puțin de 5 zile. În acest timp, poate avea loc colonizarea bacteriană dacă plaga nu este îngrijită corespunzător. Trebuie spălată și curățată, după care trebuie aplicat un pansament protector.
După ce trec 5 zile de la rănire, plăgile sunt colonizate cu bacterii și sunt considerate cronice. Ele trebuie neapărat debridate.
1.3. Tipuri de plăgi în funcție de adâncime
În funcție de cât sunt de adânci în piele, rănile se clasifică în răni superficiale, răni dermice profunde și răni profunde în totalitate.
Răni superficiale - Acestea sunt rănile în care doar epiderma și dermul papilar sunt afectate. Ele se vindecă prin epitelizare cu ajutorul unităților pilosebacee precum glandele sebacee, glandele sudoripare și foliculii de păr. Nu rămân cicatrici. În general, se vindecă în termen de aproximativ 10 zile dacă se previn infecțiile și dacă rana este îngrijită într-un mediu corespunzător.
Răni dermice profunde - Acestea se vindecă printr-o combinație de epitelizare și formare de cicatrici. Termenul este de 10-21 zile.
Răni profunde în totalitate - Ele sunt acele răni care trec de straturile pielii și pot ajunge până la deteriorarea mușchilor sau mai departe. Se vindecă în două etape: vindecarea primară – care are loc prin sutură – și vindecarea secundară – când rana nu este închisă de tot și se lasă loc pentru epitelizare și contracția plăgilor.
1.4. Simptomele unei plăgi infectate
Plăgile cronice afectează aproximativ 20 milioane de persoane în lumea întreagă. Costul anual pentru tratamentul lor este estimat la peste 31 milioane de dolari. Mulți sunt factorii care contribuie la întârzierea vindecării unei răni: diabetul, defecte neurologice, insuficiență vasculară, deficit nutritiv, îmbătrânirea și infecțiile. Dintre acestea, infecțiile reprezintă un factor major și cer tratament imediat.
Există 3 stadii ale infectării în care apar unele simptome care să te anunță că este vorba despre o plagă infectată:
- Contaminare - În faza de contaminare, în plagă apar microbi care nu se replică. Prezența unui număr mic de microbi nu afectează răspunsurile inflamatorii normale și procesul de vindecare. Semnele unei infecții superficiale sunt puroi, prezența țesutului de granulație anormal, miros urât, creșterea temperaturii, edem, eritem.
- Colonizare - În momentul în care microbii încep să se replice, acest lucru determină colonizarea rănilor. Numărul crescut și prezența persistentă a microbilor pot prelungi mult faza inflamatorie a vindecării rănilor. De asemenea, pot duce la o deteriorare suplimentară a țesuturilor. În această fază nu sunt semne sau simptome clinice. Acest lucru demonstrează faptul că procesul de colonizare este unul natural și nu este asociat în mod activ cu întârzierea vindecării.
- Infecția propriu zisă - În momentul în care microbii încep să migreze adânc în plagă și se reproduc rapid, ei declanșează o infecție locală sau sistemică. Unii microbi pot produce un glicocalix protector complex, numit și biofilm, care face ca rănile infectate să fie greu de detectat și tratat. Prezența acestui biofilm este un semn distinctiv al rănilor cronice și majoritatea dintre acestea prezintă biofilm. Anumite fenotipuri microbiene intensifică inflamația. Astfel, ele provoacă leziuni tisulare suplimentare. În mai puțin de 24 de ore de la infecție, microbii pot denatura complet răspunsul imun înnăscut. Pe măsură ce progresează, infecția plăgii poate trece de la local la general și se poate instala septicemia. Aceasta este letală de cele mai multe ori.
Semnele unei infecții includ febră mare, eritem, edem, durere puternică, drenaj purulent abundent. Cu toate acestea, la unii pacienți, cei debilitați, simptomele infecției rănilor cronice sunt mai dificil de detectat deoarece sunt indirecte. Acestea pot include pierderea poftei de mâncare, stare permanentă de rău sau scăderea glicemiei – în cazul persoanelor cu diabet.
2. Vindecarea unei plăgi deschise
Vindecarea unei plăgi este un proces dinamic ce implică mai mulți mediatori solubili, o varietate de celule și matrice extracelulare. Acestea sunt implicate în diferitele faze ale procesului de vindecare, incluzând coagularea, inflamarea, fibroplazia, depunerea de colagen, epitelizarea și formarea cicatricilor. În cazul unei operații, îngrijirea postoperatorie este crucială.
2.1. Fazele vindecării unei plăgi deschise
Procesul vindecării unei plăgi deschise se poate împărți în 4 faze. Acestea, de obicei, se suprapun. În cât timp se vindecă o plagă – asta depinde mult de tipul plăgii și de cât este de superficială sau nu.
Hemostaza - Acesta este procesul prin care o plagă se închide prin coagulare. Apare atunci când sângele se scurge din corp. Vasele sangvine se strâng și redirecționează fluxul sangvin. Trombocitele se adună împreună pentru a sigila plaga din peretele vaselor de sânge. În final, are loc coagularea. În procesul de coagulare, apar niște fire de fibrină care sunt ca un fel de sutură pentru vasele de sânge. Această etapă are loc foarte repede. Trombocitele aderă la suprafața subendoteliului în câteva secunde, iar firele de fibrină își fac treaba în aproximativ 60 de secunde. Pe măsură ce acestea activează, sângele se transformă din lichid în gel datorită procoagulării și eliberării de protrombină. Formarea unui tromb, sau cheag, menține trombocitele și celulele sangvine în zona rănii și este un factor important în procesul vindecării. Problema cu trombii apare dacă aceștia se dezlipesc de pe peretele vasului de sânge și ajung în sistemul circulator. Pot provoca accidente vasculare, embolii pulmonare sau infarct.
Inflamația - Faza inflamatorie începe imediat după ce are loc rănirea, atunci când sângele se scurge prin deschizătura rănii. În această fază apar umflăturile locale. Inflamația este cea care are control asupra sângelui și previne infecția. În timpul fazei inflamatorii, celulele deteriorate, agenții patogeni și bacteriile sunt îndepărtate din zona rănii. Celulele albe din sânge creează umflăturile, senzația de căldură, durerea și roșeața care se observă în această etapă de vindecare a plăgilor deschise. Inflamația este naturală în procesul de vindecare. Este normal să apară. Devine problematică atunci când durează foarte mult timp până trece.
Proliferarea - Această etapă se observă atunci când rana este reconstruită cu țesut nou format din colagen și matrice extracelulară. Rana se contractă în timp ce se formează țesuturi noi. Mai mult, trebuie să se reconstruiască o nouă rețea de vase sangvine pentru că este important ca țesutul de granulație să primească suficient oxigen pentru a se vindeca optim. Când vindecarea are loc în mod normal, țesutul de granulație este roz sau roșu și are o textură neuniformă. În plus, acesta nu sângerează ușor. Dacă are o culoare închisă, acest lucru poate fi semnul unei infecții. La finalul acestei etape, celulele epiteliale reapar la suprafața rănii. Pentru ca epitelizarea să aibă loc în mod corect, țesutul trebuie menținut umed.
Maturarea – sau epitelizarea și formarea cicatricilor - Denumită și etapa de remodelare, faza de maturare este atunci când colagenul este remodelat și rana se închide complet. Celulele care au fost folosite pentru repararea rănii, și care nu mai sunt necesare, sunt îndepărtate prin moarte celulară. Legăturile încrucișate de colagen reduc grosimea cicatricii. În general, remodelarea începe la aproximativ 21 de zile după leziune și poate continua câteva luni sau chiar un an. Chiar dacă plaga ce a fost deschisă s-a vindecat complet, pielea va rămâne mai sensibilă în locul acela.
3. Tratamentul unei plăgi deschise
Plaga deschisă nu se referă doar la loviturile și zgârieturile care pot fi la ordinea zilei, mai ales în perioada copilăriei. Cu toate acestea, în rândurile care urmează vor fi prezentați pașii în tratamentul plăgilor. În cazurile unor plăgi adânci sau mai grave decât simplele lovituri de zi cu zi, recomandarea este să mergi la spital ca acestea să fie tratate de către cadrele medicale. Poți apela și la serviciile noastre de îngrijire a plăgilor la domiciliu, odată ce ai trecut pe la spital și ai primit recomandări.
Verifică gravitatea plăgii - Dacă aceasta este adâncă, încearcă să oprești sângerarea prin presare puternică. Dacă după câteva minute nu reușești să o oprești, atunci trebuie să ajungi la urgență sau să chemi o ambulanță. Dacă sângerarea se oprește, atunci poți urma pașii de mai jos.
Curăță suprafața rănii - În primul rând, spală-te bine pe mâini cu apă și săpun. Acest lucru este valabil înainte de a pune mâna pe orice rană. Apoi curăță rana cu apă călduță și săpun. După aceea, poți pune apă oxigenată pe un pansament și poți continua să cureți bine de tot rana.
Dacă rana sângerează puțin, pune presiune pe ea până la oprirea sângerării și încă 2-3 minute după ce aceasta s-a oprit.
Bandajează rana - Aplică un strat subțire de soluție dezinfectantă pe rana. Dacă este o plagă minoră, o poți lăsa descoperită, la aer. Altfel, trebuie să acoperi plaga cu un pansament steril și bandaj. Schimbarea pansamentului trebuie să aibă loc zilnic sau chiar mai des dacă se murdărește.
Urmărește zilnic rana pentru a depista urmele unei posibile infecții.
În concluzie, plăgile sunt răni de diferite tipuri, mai superficiale sau mai adânci și trebuie să li se acorde o atenție deosebită. Trebuie să știm să recunoaștem tipul de plagă și semnele unei infecții pentru a putea acționa întotdeauna din timp și a nu lăsa plaga să se infecteze. O infecție severă poate fi incompatibilă cu viața.
